Pe ce se întemeiază tradiția Bisericii Ortodoxe? Protestantism. Partea a III-a.

Tradiția Bisericii Ortodoxe se mai întemeiază și pe cuvintele și învățătura lui Iisus (Ioan 16.12-13) „încă multe am a vă spune, dar acum nu puteți să le purtați. Iar când va veni Acela Duhul Adevărului, vă va călăuzii la tot adevărul”, rostit când L-a făgăduit pe Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt a călăuzit Biserica, arătându-i adevărul, în cadrul sinoadelor ce s-au ținut de-a lungul timpului care au stabilit doctrina și ritualul liturgic[1] ortodox.

Primul sinod a fost Sinodul Apostolic în care s-a dezbătut problema, dacă cei ce se convertesc la creștinism dintre păgâni, mai trebuie să se taie împrejur după Legea lui Moise sau nu mai trebuie să facă acest ritual.

Hotărârea Sinodului a fost următoarea: „pentru că părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare: să vă feriți de cele jertfite idolilor, și de sânge și de (animale) sugrumate și de defrâu, de care păzindu-vă veți face bine. Fiți sănătoși!” (Faptele Ap. 15.28-29).

Apostolii au hotărât asupra acestei probleme ivite în Biserică, căluziți fiind de Duhul Sfânt în cadrul acestui sinod, așa cum arată textul, la fel s-a întâmplat și la următoarele sinoade întrunite după Sinodul Apostolic.

În acest mod s-a format Sfânta Tradiție care reprezintă o inspirație și călăuzire a Duhului Sfânt așa cum ne-a spus Iisus.

---

[1] Slujbele.

Biserica Ortodoxă preia ce-i convine din Noul Testament și din Vechiul Testament așa cum fac protestanții și neoprotestanți? Protestantism. Partea a II-a.

Nu. Întâi „zicem că azima Legii Vechi a fost chipul pâinii celei adevărate (In 6.31) care s-a pogorât din cer, pe care și Trupul Său Hristos a numit-o. Precum și  junghierea mielului Paștilior Legii Vechi a fost chipul junghierii Mielului celui adevărat, adică a lui Hristos Fiul lui Dumnezeu Tatăl, precum și altele ale Legii Vechi au fost chipuri ale acestora din Legea Nouă, de care nu este nici o îndoială, de vreme ce au trecut umbrele și chipurile Legii și darul a venit prin Iisus Hristos. Deci trebuie să se deosebească adevărul de chipuri, ca să nu fie chipul și adevărul totuna.”[1]

Ortodocși, considera Vechiul Testament umbra  Noului Testament vezi (Ioan  1.16 -17) „16 și din plinătatea Lui noi toţi am primit şi har pentru har,17căci legea prin Moise s'a dat, dar harul şi adevărul prin Iisus Hristos au venit” și (Ev 10.1) „1 Într'adevăr, având doar umbra bunurilor viitoare, şi nu chipul însuşi al lucrurilor, cu aceleaşi jertfe care ne'ncetat se aduc an după an, legea nu-i poate niciodată face desăvârşiţi pe cei ce se apropie.”  

Ortodocși  nu iau ce la convine din Vechiul Testament și din Noul Testament. În Vechiul Testament era ierarhie clericală, locaș de cult, templu, jertfe, slujbe, sărbători etc. și în  Biserica Noului Testament a ortodocșilor acestea se găsesc pentru că Iisus a afirmat (Mt. 5.17) „17 Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau profeţii; n'am venit să stric, ci să plinesc.”

---

[1] Protos. Nicodim Mandiță, Dumnezeiasca liturghie cu însemnătatea ei, Editura „Bunavestire”, Bacău, 1994, p. 80.

Dumnezeul creștinilor este de acord cu sclavia oamenilor?

Nu. În primul rând Dumnezeu a scos un popor din sclavie, pe poporul evreu. În Legea dată lui Moise, Dumnezeu a poruncit, ca toți sclavi în anul jubileu trebuie să fie eliberați:

(Lev. 25.8-13) „Îţi vei socoti şapte săptămâni de ani, de şapte ori câte şapte ani, aşa ca toate cele şapte săptămâni de ani să-ţi dea patruzeci şi nouă de ani.

În cea de a zecea zi a lunii a şaptea, glas de trâmbiţe va răsuna în tot pământul vostru; în ziua ispăşirii, atunci cu trâmbiţe veţi vesti în tot pământul vostru.

Şi veţi sfinţi anul al cincizecilea, şi'n toată ţara voastră veţi vesti eliberare  pentru toţi cei ce locuiesc într'însa. An jubileu să vă fie: fiecare se va întoarce la moşia lui, fiecare se va întoarce la familia sa.

An jubileu să vă fie vouă acest an, al cincizecilea: nu veţi semăna, nu veţi secera ceea ce creşte de la sine, nu veţi culege poama de pe viţele netăiate, fiindcă acesta-i jubileu; sfânt va fi pentru voi, din câmp îi veţi mânca roadele.

În anul jubileu se va întoarce fiecare la moşia sa.”

            (Lev. 25.40-41) „Iar dacă fratele tău va sărăci şi ţi se va vinde ţie, să nu-l pui la muncă de rob, ci să-ţi fie ca un simbriaş sau ca un venetic şi să-ţi lucreze până la anul jubileu iar în anul jubileu va pleca de la tine, el şi copiii săi împreună cu el, şi va merge la neamul său şi se va întoarce la moşia lui cea părintească.”

 Dumnezeu îi poruncește lui Moise: cei deveniți sclavi să nu fie tratați inuman:

(Ieșire 21.2-3)„De vei cumpăra rob evreu, el să-ţi lucreze şase ani, iar în anul al şaptelea îl vei lăsa liber fără să-i ceri plată. Dacă a intrat singur, singur va ieşi; dacă a venit cu femeie, odată cu el va pleca şi femeia sa.”

(Ieșire 21.20-21) „Dacă cineva va lovi cu bâta pe robul său sau pe slujnica sa şi va muri sub mâna lui, prin judecată va fi pedepsit; dar dacă [cel lovit] va mai trăi o zi sau două, el nu va fi pedepsit, fiindcă aci sunt banii lui.”

(Ieșire 21.26-27) „Dacă va lovi cineva ochiul robului său sau ochiul slujnicei sale şi aceia vor orbi, liberi să-i lase pentru ochiul lor. Iar dacă va rupe dintele robului său sau al roabei sale, pentru dintele lor să-i lase liberi.”

Preoți romani care au luptat pentru poporul ortodox.

„În oastea lui Mihai Viteazul au slujit preoții Teodor din Sangeorzul Bistritei și Stoica din Farcas (jud Dolj).

Un episcop cu numele Teodor din Vârșeț s-a răsculat cu romanii bănățeni împotriva turcilor în 1594, iar episcopul Sava din Ineu a cucerit Lipova de la aceștia, în 1606. Preotul Simion Brancovici din Ineu (viitor mitropolit Sava) s-a ridicat adeseori tot împotriva turcilor, împreună cu credincioșii sai.

Câțiva ani mai târziu, prin 1659-1660, un preot pe nume Gheorghe, din satul Ciurlia din Munții Apuseni, conducea sase sute de romani împotriva turcilor, fiind apoi prins de aceștia și tras în teapa.

În 1717, preotul Lupu Șandru din Borșa, - în fruntea romanilor maramureșeni- a învins o hoarda tătari care prădaseră tara, reușind sa elibereze din mâinile lor vreo 10.000 de robi din satele învecinate

”[1]

---

[1]  Pr. Prof. dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, p. 321.