sâmbătă, 9 mai 2015

Vopsitul ouălor de Paști cu vopsea tradițională

Pentru a vopsi ouăle pentru Paști trebuie să avem: apă, 3-4 linguri de oțet, 2 linguri de sare și ingredinentele pentru vopseaua tradițională, o bucățică de slănină cu care se vor unge ouăle după ce au fiert în vopsea pentru a deveni lucioase. Ouăle se fierb cam 25 de minute.
Pentru culoarea roșie se folosește ceapă roșie, sfeclă, sovârful sau sovârvul.
Pentru culoare galben sau maroniu se folosește ceapa albă, coji de nucă sau frunze de nuc, gălbenele.
Pentru culoarea verde se folosește urzica.
Culorile rezultate nu vor avea  noanțe asemenea unor vopsele chimice. 

Anatema


            Blestemul  Biserici sau „anatema este sancțiunea extremă pe care Biserica Ortodoxă o poate lua față de un membru al ei care se află în eroare, înșelare, schismă sau erezie. Anatema este o separare completă de trupul Bisericii, echivalentă unei expulzări.”[1]
„Anatema este o formulă de blestem folosită pentru prima dată de Pavel [Galateni 1.8, „Dar: chiar dacă noi sau înger din cer v'ar propovădui altceva decât ceea ce v'am binevestit noi, să fie anatema!”; Corinteni 16.22 „Dacă cineva nu-L iubeşte pe Domnul, să fie anatema! Marana tha!”][2].”[3]
Pe baza acestor versete din Biblie și pe Sfânta Tradiție, Biserica a alcătuit slujbe de blesteme.




[1] Anatema, www. orthodoxwiki.org, accesat la data de 24.10.2014.
[2] I Timotei 1.18-20 „Această poruncă îţi încredinţez, fiule Timotei, potrivit profeţiilor făcute mai'nainte asupră-ţi, ca'ntru ele să te lupţi lupta cea bună,19 având credinţă şi conştiinţă bună. Pe aceasta [din urmă] lepădând-o unii, şi-au pierdut credinţa; 20 între ei sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat Satanei ca să se'nveţe să nu blasfemieze.”
I Corinteni 5.1-5 „1 De peste tot se aude că'ntre voi există desfrânare, şi'ncă o astfel de desfrânare cum nici între păgâni nu se pomeneşte, ca unul să trăiască cu femeia tatălui său! 2 Şi voi, vă împăunaţi!, în loc ca mai degrabă să fi fost cuprinşi de jale, pentru ca cel ce a făcut această faptă să fie scos din mijlocul vostru. 3 Ci eu, deşi departe cu trupul, dar de faţă cu duhul, ca şi cum aş fi de faţă l-am şi judecat pe cel ce a făcut una ca aceasta: 4 În numele Domnului nostru Iisus Hristos, voi şi duhul meu fiind adunaţi cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos, 5 pe unul ca acesta să-l daţi Satanei spre pieirea trupului, pentru ca sufletul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus!”
Romani 9.3„3 căci aş fi dorit ca eu însumi să fiu anatema a de la Hristos, de dragul fraţilor mei cei de un neam cu mine după trup”.
[3]Anatema, www.wikipedia.org,  accesat la data de 15.03.2013.

Monahismul în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza



În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza s-au elaborat legi care aveau ca scop reducerea numărului de monahi din mănăstiri.
„Spre sfârșitul anului 1864 s-a dat un decret prin care se reglementa problema monahismului, în sensul că nu mai puteau fi călugăriți decât cei cu studii teologice și cu vocație ca din rândul lor să se poată recruta membrii clerului înalt. Din restul credincioșilor, puteau fi călugăriți; bărbații la vârsta de cel puțin 60 de ani și femeile la cel puțin 50 de ani dar și aceștia numai cu anumite formalități.”[1]


[1] Preot Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Pentru Seminarile Teologice Liceale, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, p. 373.

Erezia celor trei limbi sau a pilatienilor. Creștinarea moravilor



 „În secolul al IX-lea slavii din Boemia, Moravia și Panonia în urma fărâmițării Imperiului lui Carol cel Mare (768-814) au reușit să înfințeze un stat mare, numit Moravia Mare, care se întindea din Boemia până în Tisa.
În 862 principele Marii Moravii, Rastislav (845-870) dorin să scape de clericii franci și germani care primejduiau independența politică a țării, s-a adresat împăratului bizantin Mihail al III-lea și patriarhului Fotie să trimită pentru moravi misionari greci de la Constantinopol. Împăratul și patriarhul Fotie le-au trimis în 863 pe frații Chiril și Metodie care au făcut misiune ortodoxă între anii 863-867 în Marea Moravie, având ca centru orașul Velehard. [...]
Înainte de a pleca la moravi ei au alcătuit alfabetul slav glagolitic [...] și au tradus în limba slavă [...] Evanghelile, Faptele Apostolilor, Liturghierul, și Psaltirea. [...]
În Marea Moravie, folosind cărțile sfinte în limba slavă [...] episcopii latino-germani [...] i-au reclamat la Roma că au introdus în cult o nouă limbă liturgică, limba slavă, căci, după părerea lor eronată, numai trei limbi erau socotite atunci limbi sacre: ebraica, greaca, și latina. Cei doi frați au plecat la Roma spre a combate erezia celor trei limbi sau a pilatienilor, după numele lui Pilat care a pus să se scrie pe cruce în aceste trei limbi. [...]
În 867 [...] au ajuns la Roma în timpul papei Adrian II (867-872) în fața căruia au apărat cu succes introducerea Liturghiei slave în cult.”[1]
Creștinismul nu poate avea o limbă sacră cum au alte religii deoarece la Pogorârea Sfântului Duh peste Apostolii (Faptele Apostolilor cap. 2), aceștia când au predicat Evanghelia au fost înțeleși de oameni de diferite limbi care auzeau predica în limba lor.


[1] Preotul Prof. Dr Ioan Rămureanu, Istoria Bisericească Universală, Manual pentru Seminariile Teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2004, pp. 229-231.

Calendarul Sovietic



Sovieticii au creat două noi calendare ateistice și anticreștine care aveau săptămâna de cinci zile și săptămâna de șase zile.

Calendarul Sovietic „a adăugat cinci apoi şase zile săptămânii de lucru  între 1929 şi 1940 Calendarului Gregorian adoptat de către Rusia în 1918”[1], cu toate că Era începe cu naştere lui Hristos (Anno Domini) formulele î.Hr. (înainte de Hristos) şi d.Hr. (după Hristos) sunt înlocuite cu formulele necreștine î. e.n (înaintea Erei Noastre) şi  e.n. (Era Noastră).

Era Noastră
„Începutul erei noastre este asociat cu naşterea persoanei lui Iisus Hristos, moment care corespunde cu anul 1 al erei noastre sau după Hristos. De la această dată curg anii în ordine crescândă până în zilele noastre sau perioada înaintea erei noastre, înaintea naşterii lui Iisus, în care sunt anii ce curg în ordine descrescândă din ‹‹antiquitas›› până la naşterea lui Iisus.”[2]
 În Calendarul Sovietic, zilele au o denumire specială diferita de cea ortodoxă:
 În Calendarul Sovietic cu Săptămâna de cinci zile utilizat „din toamna anului 1929 până în vara anului 1931, fiecare an calendaristic gregorian a fost, [...] împărțită în 72 de săptămâni de cinci zile, [...] fiecare zi a Săptămânii de cinci zile a fost etichetat de către una din cele cinci culori sau de un numeral roman de la I la V. Fiecărui muncitor i-a fost atribuit o culoare sau un număr pentru identificarea  zilei de odihnă a lui sau ei. [...] Dar dacă soţului ori soţiei, ori rudelor ori prietenilor lor le-au fost atribuite diferite culori sau numere, ei nu ar avea o zi de odihnă comună pentru familia şi viaţa lor socială. [...] Culorile variază în funcţie de sursa consultată. Culoarea Calendarul din 1930 are  zile cu violet, albastru, galben, roşu, verde şi, în această ordine începând cu 1 ianuarie.”[3]
În Calendarul Sovietic cu Săptămâna de șase zile utilizat „din vara anului 1931 până la 26 iunie 1940, în fiecare lună gregoriană a fost, [...] împărțită în cinci săptămâni de șase zile, [...] a şasea zi din fiecare săptămână a fost o zi uniform[4]  pentru toţi lucrătorii, acesta este ziua de 6, 12, 18, 24 şi 30 a fiecărei luni. Ultima zi a 31 zi a luni a fost întotdeauna o zi de lucru suplimentară, în fabrici, care, atunci când se combina cu primele cinci zile ale lunii următoare, făcea şase zile succesive de lucru.”[5]


[1] Soviet Calendar, www. wikipedia. org., accesat la data de 23.06.2012.
[2] În ce an începe era noastră? , www.crisana.ro/stiri/actualitate-13/in-ce-an-incepe-era-noastra--58604.html, accesat la data de 7.11.2014.
[3] Soviet Calendar, www. wikipedia. org., accesat la data de 23.06.2012.
[4] De odihnă.
[5] Soviet Calendar, www. wikipedia. org., accesat la data de 23.06.2012.