Schimbara calendarului. Calendar pe stil vechi vs Calendar pe stil nou. Partea a XI-a din XI

În calendarul pe stil nou dispare sarbătoarea Kyriopascha.

„Kyriopascha (literal: ‹‹Paştile Domnului››) este o suprapunere rară a Praznicului Împărătesc al Buneivestiri (25 martie) cu Sfintele Paşti. [...]

Din cauza diferenţei dintre echinocţiul vernal astronomic şi echinocţiul vernal teoretic calculat de Calendarul Iulian—ultimul folosit atât de Calendarul Iulian cât şi de Calendarul Iulian revizuit pentru calculul Sfintelor Paşti—Kyriopascha nu apare niciodată în Calendarul Iulian revizuit[1], dar poate apărea în cel Iulian neîndreptat[2]. De asemenea, poate apărea în Calendarul Gregorian, care foloseşte echinocţiul vernal astronomic pentru calcularea datei Sfintelor Paşti.

De aceea, Kyriopascha poate fi sărbătorită de bisericile pe stil vechi şi de acelea pe stil nou care folosesc Calendarul Gregorian (de exemplu Finlanda şi Estonia), cu toate că nu apare în acelaşi an, dar nu de cele care folosesc Calendarul Iulian revizuit.”[3]

---

[1] Stil nou.

[2] Stil vechi.

[3] Kyriopascha, www.orthodoxwiki.org, accesat la data de 6.04.2014.

Schimbarea calendarului. Calendar pe stil vechi vs Calendar pe stil nou. Partea a X-a din XI

 Schimbarea calendarului „denaturează postul Sf. Apostoli.

 Dintre cele patru posturi mari singurul post variabil (schimbător) ca durată este postul Sf. Apostoli. Variabilitatea sa este determinată de data mişcătoare a Paştelui şi de data fixă a praznicului Sf. Apostoli Petru şi Pavel: 29 iunie. În urma hotărârii ecumenice cuprinse în horosul dogmatic de la Niceea  (325), Biserica sobornicească a stabilit o serie de rânduieli, pentru reglarea acestei perioade. Şi anume, intervalul în care poate avea loc Paştele a fost fixat între 22 martie şi 25 aprilie.

Dacă Paştele cade la 22 martie s.v.[1] cea mai timpurie dată [...]  prin urmare avem:  joi 1 mai, 40 de zile de la Paşti - Înălţarea Domnului; Duminică 11 mai, 50 de zile de la Paşti - Pogorârea Sf. Duh. După aceasta urmează săptămâna de harţi, care este rânduială canonică.

            Dacă Paştele cade la 25 aprilie s.v., cea mai târzie dată, [...] prin urmare avem: joi 3 iunie, 40 de zile de la Paşti, Înălţarea Domnului, Duminică 13 iunie, 50 zile de la Paşti -  Pogorârea Sf. Duh. După aceasta urmează săptămâna de harţi, care este rânduială canonică.

            Săptămâna, ce urmează acestei mari sărbători, Pogorârea Sfântului Duh, ce încheie Penticostarul este o săptămână luminoasă de prăznuire ce are rânduite zile de harţi.

            În aceste condiţii postul Sf. Apostoli arată astfel:

-          în primul caz ( Paştele la 22 martie s.v.) începutul postului 19 mai s.v..

-          în al doilea caz  ( Paştele la 25 aprilie s.v. ) începutul postul 21 iunie s.v.

Pentru ambele cazuri, sărbătoarea Sf. Apostoli are loc la data de 29 iunie s.v. Durata minimă, tradiţională a postului Sf. Apostoli poate începe cel  târziu pe data de 21 iunie şi ţine până la 29 iunie, deci cel puţin 8 zile.

Odată cu adoptarea reformei calendaristice din octombrie 1924, Biserica Română s-a văzut pusă în faţa unor mari dileme liturgice, reforma implicând un decalaj calendaristic de 13 zile.

Am văzut că, prin depăşirea termenului de 25 aprilie s.v., dacă Paştele cade după 25 aprilie s.v., după cum s-a şi întâmplat, postul va arăta astfel: 26 aprilie sv - 2 mai sn[2] = postul ţine 7 - 1 zile. Dacă Paştele cade cu câteva zile după 25 aprilie s.v., în aceste condiţii  postul  pur şi simplu dispare!

În aceste condiţii Sinodul local al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât lucruri în contrasens cu Biserica [...] şi anume, post în zile soborniceşti şi canonice de harţi, plus reducerea unui post mare sobornicesc şi ecumenic sub 8 zile. [...]

Nici un canon bisericesc nu permite post numai de trei zile. [...]

Trebuie ştiut că până la introducerea calendarului gregorian în istoria Bisericii nu s-a înregistrat niciodată post în zile de harţi. [...]

Aşa s-a întâmplat în anii 1945 şi 1956 [...]  (Paştele la 6 mai), când Sf. Sinod a hotărât ca postul să se ţină în cele trei zile dinaintea sărbătorii Sf. Apostoli Petru şi Pavel [...] şi în anul 1983 (Paştele la 8 mai), când postul a fost de numai două zile...”[3]

În chestiunea dispariției Postului Sf. Apostoli ca urmare a faptului că Paștele cade pe stil nou după data de 25 aprilie este vorba despre conversia datei Paștelui de pe stil vechi în data de pe stil nou la Bisericile ce au adoptat stilul nou, conform Sinodului de la Moscova din anul 1948, această conversie implică decalajul de 13 zile.

„Pentru menţinerea de bune raporturi între Bisericile Ortodoxe la Conferinţa ele la Moscova din 1948, dezbătându-se problema calendarului cu valoare pentru întreaga Ortodoxie, s-a stabilit ca sărbătorirea Sfintelor Paşti să se fixeze după stilul vechi (calendarul iulian) în conformitate cu Pascalia Alexandrină, iar sărbătorile fixe după calendarul în uz al Bisericii autocefale respective, ca şi obligaţia pentru clerici şi simpli credincioşi de a urma stilul acelei Biserici locale în graniţele căreia ei locuiesc, primindu-1 ca unul din obiceiurile acelei Biserici.

Biserica Ortodoxă Română aplică - în privinţa calendarului - hotărârile Consfătuirii de la Moscova. O reglementare unitară însă se aşteaptă de la viitorul Sfânt şi Mare Sinod în pregătire, pentru a se rezolva astfel această problemă importantă pentru cultul Bisericii Ortodoxe.”[4]

---

[1] Înseamnă stil vechi.

[2] Înseamnă stil nou.

[3] Calendarul, www.mitropoliaslatioara.ro/calendarul.php, accesat la data de 2.07.2012.

[4] Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Drept Canonic Ortodox. Legislație și Administrație Bisericiască vol.II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990, pp. 328-329.

Schimbarea calendarului. Calendar pe stil vechi vs Calendar pe stil nou. Partea a VIII-a din XI

Problema echinocțiul de primăvară ori de toamnă sau solstițiului de vară ori de iarnă.

 Echinocțiul de primăvară sau de toamnă ori solstițiul  de vară sau de iarnă, poate întârzia sau poate fi mai devreme de datele stabilite convențional în calendar, așa cum se întâmplă în zilele noastre, de exemplu „în anul 2013 echinocțiul de primăvară a căzut în 20 martie”[1] nu în 21 cum este stabilit convențional.

Acest lucru înseamnă că Biserica, ce a schimbat calendarul, pe stil nou, trebuie în fiecare an să mute serbarea sfinților care cad de echinocțiu sau solstițiu, în ziua în care cade acestea, dar Biserica pe stil nou, nu face acest lucru, încălcându-și principiul, conform căruia calendarul e strict stiințific și nu ține de Sfânta Tradiție a Bisericii.

---

[1] Echinocțiu, www. wikipedia. org., accesat la data de 31.03.2013.

Schimbarea calendarului. Calendar pe stil vechi vs Calendar pe stil nou. Partea a VI-a din XI

Era Bizantină și Era Papală

Adevărata problema a calendarului creştin ortodox a început, atunci când Papii au schimbat Era Bizantina (cunoscută sub denumirea Anno Mundi) cu Era Papala (cunoscută sub denumirea  Anno Domini) iar ortodocși au fost atrași să schimbe și ei Era Bizantină, în acest fel ei încălcându-și Sfânta lor Tradiție.

Era Bizantină (Era ortodoxă)

Era Bizantină „ [...] constituie calendarul folosit oficial începând din anul 691 d.Hr. până în 1728 de către Biserica Ortodoxă Răsăriteană, în Patriarhia Ecumenică din Imperiul Bizantin din 988 d.Hr. până în 1453 iar în Rusia din 988 d.Hr. până în 1700. Acest calendar, derivat din versiunea Septuaginta a Bibliei, plasează data creaţiei lumii cu 5509 ani înainte de Naşterea Domnului şi a fost caracterizată de o anumită tendinţă care era deja o tradiţie printre creștini şi evrei, de a număra anii de la facerea lumii (latină: Annus Mundi / Ab Origine Mundi (AM)). Anul întâi al acestui calendar, data presupusă de facere a lumii, este anul dintre 1 septembrie 5509 î.Hr. şi 31 august 5508 î.Hr.. [...]

Calendarul a fost calculat ca începând în 1 septembrie iar despre Iisus se considera că s-a născut în anul 5509 Annus Mundi (AM) - ani de la facerea lumii. Astfel, calendarul istoric a fost calculat de la facerea lumii, şi nu de la Naşterea lui Hristos, cum se proceda în Apus. Biserica Răsăriteană a evitat folosirea sistemului Anno Domini al lui Dionysius Exiguus, în Constantinopol data Naşterii lui Hristos fiind subiectul controverselor o lungă perioadă, până în secolul al XIV-lea. Pe de altă parte, Cronologia bizantină era identică cu Calendarul Iulian, cu excepţia următoarelor:

        numele lunilor au fost transcrise din latină în greacă

        primul an după facerea lumii a ţinut de la 1 septembrie 5509 î.Hr. până la 31 august 5508 î.Hr..

        prima zi a anului era 1 septembrie”[1]

Săptămâna în Era Bizantină

 „Calendarul roman a atribuit una dintre zeităţile planetare pentru fiecare zi a săptămânii începând cu Soarele și continuând cu Luna, Marte, Mercur,
Jupiter, Venus și Saturn. Bizantinii firesc evitată folosirea acestor nume latine cu ecourile lor păgâne. Ei au început săptămâna cu ‹‹Ziua Domnului›› (Kyriake), urmată de o succesiune ordonată de zile numerotate: Deutera, Trite, Tetarte, şi Pempte, o zi de ‹‹pregătire›› (Paraskeva), şi în cele din urmă Sabatton. Fiecare zi a fost consacrată pentru amintirea a unuia sau mai mulți martiri sau sfinți.”[2]

Anno Domini (Era Papală)

„Eră se bazează pe numerotarea anilor de la  naşterea [...] lui Iisus[...], cu d.Hr[3] se numără anii de la începerea acestei Ere, şi cu î.Hr[4] se numără ani înainte de începerea Erei. ”[5]

Era a fost creată „în anul 525 [...] de către Dionisie cel Mic. [...]

    Anul civil, [...]  începea la 1 ianuarie.”[6]

 Era Papala (Anno Domini) nu poate fi acceptată de ortodoxie

În Era Papala (Anno Domini) anul 1 se calculează de la naşterea lui Hristos, prima lună din an fiind ianuarie iar ultima decembrie.

            În Era Bizantina anul 1 se calcula de la zidirea lumii după anii înșirați în Biblie, prima lună din an fiind septembrie iar ultima august.

            În Era Papala suntem deci acum în anul 2014, iar în Era Bizantină în anul 7522/7523.

            În Era Bizantina prima zi din săptămână este Kyriake (Duminica), iar ordinea zilelor săptămânii și numele zilelor sunt: Kyriake (Duminica), Deutera (luni), trite (marţi), tetarte (miercuri), pempte (joi), paraskeve (vineri), sabatton (sâmbătă).

            În Era Papală zilele săptămâni au denumirea după zeitățile religiei greco-romane: luni, marți, miercuri, joi, vineri.

Era Papala aşează Duminica (Kyriake în Era Bizantina Ortodoxă) la sfârşitul săptămâni ea fiind prima zi în Era Bizantină.

Putem vedea de asemenea ca utilizarea Erei Bizantine începe în anul 691 până la 1728, iar nou ştim bine, ca în anul 691 a fost a doua sesiune a Sinod al VI-lea Ecumenic. Probabil ca la acest Sinod, s-a hotarât ca Era Bizantină sa fie utilizată de Biserică.

Era Papala (Anno Domini) nu poate fi acceptată, deoarece prin această Era se încurajează teoriile evoluţiei umane, care cred ca omul este mai vechi de şapte milenii calculate în Era Bizantină şi evoluează din maimuţă.

Calendarul creștin conform Sfintei Tradiție ortodoxe a fost făcut după Emisfera Nordică din Europa și Asia Mică!

---

[1] Cronologia Creației în Imperiul Bizantin, www. orthodoxwiki.org, accesat la data de 10.11.2014.

[2]  Marcus Louis Rautman, Daily Life in the Byzantine Empire, Greenwood Press, 88 Post Road West, Westport, an imprint of Greenwood Publishing Group, Inc., pp.4-5.

[3] După Hristos.

[4] Înainte de Hristos.

[5] Anno Domini, www. wikipedia. org, accesat la data de 16.05.2012.

[6] Anno Domini, www. wikipedia. org, accesat la data de 16.05.2012.

Schimbarea calendarului. Calendar pe stil vechi vs Calendar pe stil nou. Partea a V-a din XI

 Dacă cercetăm Tipicul Bisericesc vedem clar că toate Bisericile trebuie să aibă Posturile în acelaşi timp.

Canonul 56 al Sinodului al VI-lea Ecumenic precizează: „de asemenea, am aflat că în ţara armenilor şi în alte locuri unii mănâncă ouă şi brânză în sâmbetele şi duminicile sfintei Patruzecimi (Păresimi). I s-a părut aşadar şi aceasta (sf. sinod) ca Biserica lui Dumnezeu, cea din întreaga lume, să ţie postul urmând unei singure rânduieli, şi să se înfrâneze (depărteze) şi anume de orice fel de sugrumări, ca şi de ouă şi brânză care sunt rodul şi facerile (produsele) celor de la care ne înfrânăm. Iar de n-ar păzi-o pe aceasta, dacă ar fi cleric să se caterisească, iar dacă ar fi laic să se afurisească.”[1]

Situația actuală, a Bisericii Ortodoxe încalcă acest canon ecumenic, prin faptul că, atunci când cei de pe stil nou termină postul cei de pe stil vechi încă mai ţin post, sau când cei de pe stil nou încep postul cei de pe stil vechi nu îl încep, în afară de Postul Paştelui care este comun.

Alte canoane sancționează ne celebrarera împreună, a tuturor creștinilor ortodocși, a marii sărbători creștine a Paștilor considerându-i schismatici pe cei ce nu sărbătoresc Paștile cum s-a stabilit la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.

„Canonul 7 Sinodul II Ecumenic. (Primirea ereticilor în Biserică)

Pe aceia dintre eretici care revin la Ortodoxie, în partea celor ce se mântuiesc, îi primim după rânduiala mai jos arătată şi după obicei. Pe arieni şi pe macedonieni şi pe sabatinieni şi pe novaţieni cei ce-şi zic lor catari şi stângaci, apoi pe patrusprezeceni (quartodecimani), adică pe mercuraşi (tetradiţi) şi pe apolinarişti îi primim dacă dau zapis (scrisori de mărturisire de credinţă) şi dacă dau anatemei toată erezia care nu cugetă (învaţă) cum cugetă (învaţă) sfânta a lui Dumnezeu Biserică sobornicească şi apostolească şi îi pecetluim, adică îi ungem mai întâi cu sfântul mir, adică fruntea şi ochii şi nările şi gura şi urechile şi pecetluindu-i pe ei zicem: Pecetea darului Duhului Sfânt.

 (46, 47, 68 Apostolic.; 8, 19 Sinodul I Ecumenic; 95 Trulan; 7, 8 Laodiceea.; 57 Cartagina.; 1, 5, 47 Vasile cel Mare).[2]

Patrusprezeceni (quartodecimani).

„Una dintre cele mai controversate probleme legate de serbarea Paștilor a fost si este încă aceea a datei acestei serbări. Încă de la început au existat în Biserica veche mari divergente în ceea ce priveşte data si modul serbării Paștilor. Astfel, creştinii din părtile Siriei și ale Asiei Mici, întemeindu-se pe o tradiţie moştenită, după ei, de la Sfinţii Apostoli Ioan si Filip, aveau în vedere ziua anuala sau lunara și serbau întâi moartea Domnului (Pastile Crucii) la 14 Nisan, si apoi învierea (Pastile învierii) la 16 Nisan, indiferent de ziua săptămânala în care ar fi căzut aceste date. Partizanii acestei practici iudaizante se numeau quartodecimani, fiindcă serbau Pastile la 14 Nisan, adică odată cu iudeii. Ei socoteau ziua morţii nu ca zi de întristare ci ca zi de mântuire, deci de bucurie, de aceea în ziua de 14 Nisan, la ceasul al 9-lea (orele 3 p.m.), când Domnul și-a dat duhul pe cruce, ei terminau ajunarea și făceau agapa si cina.

Aceasta practica este condamnata de Biserica și, după Sinodul I Ecumenic, quartodecimanii sunt considerati schismatici, ei mai erau numiţi si ‹‹protopashiti››, pentru ca ei serbau Pastile mai întâi sau mai timpuriu.”[3]

Praznicele Împărătești trebuie sărbătorite la aceași dată în toată Biserica Ortodoxă.

Canonul 7 Sinodul II Ecumenic sancționează ne celebrarera împreună, a tuturor creștinilor ortdocși, a marii sărbători creștine a Paștelui, din acest canon observăm că Praznice  Împărătești ortodoxe care sunt egale ca importanță trebuie sărbătorite împreună de toți ortodocși dar acest lucru nu se întâmplă, pentru că Praznicele Împărătești pe stil nou sau stil vechi nu coincid decât doar Paștile și sărbătorile legate de el.

„Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe sunt cele mai importante sărbători ale anului bisericesc. În timp ce numeroși sfinți și evenimente au importanță în anumite zone, întreaga Biserică sărbătorește toate cele treisprezece sărbători aflate deasupra tuturor celorlalte, Sfintele Paști și cele Douăsprezece Praznice Împărătești. Acestea sărbătoresc și ne reamintesc prezența istorică a Mântuitorului și a Maicii Sale aici pe pământ, printr-o serie de doisprezece evenimente cele mai importante.

Dintre acestea, șapte sunt praznice în onoarea Domnului nostru Iisus Hristos iar cinci sunt în onoarea Maicii Domnului, împreună constituind cele Doisprezece Praznice Împărătești.

    8 septembrie, Nașterea Maicii Domnului

    14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci

    21 noiembrie, Intrarea Maicii Domnului în Biserică

    25 decembrie, Nașterea Domnului (Crăciunul)

    6 ianuarie, Epifania, Botezul Domnului

    2 februarie, Întâmpinarea Domnului

    25 martie, Bunavestire

    Duminica Intrării Domnului în Ierusalim, Duminica Floriilor

    Patruzeci de zile după Paști, Înălțarea Domnului

    Cincizeci de zile după Paști, Pogorârea Duhului Sfânt

    6 august, Schimbarea la Față

    15 august, Adormirea Maicii Domnului.”[4]

Situaţia actuală a calendarului bisericilor ortodoxe, încalcă Porunca a IV-a din Decalog care ne poruncește să cinstim Duminica și sărbătorile închinate lui Dumnezeu.

 Marile sărbătorii ale sfinților sau îngerilor și praznicele împărătești ortodoxe, sunt încălcate de cei pe stil vechi sau nou când acestea cad pe stil vechi sau nou, în afară de Paști și sărbătorile legate de el.

Dacă cercetăm canoanele Bisericii Ortodoxe vedem ce aceasta sancționează creștinii care țin calendare păgâne sau sărbători păgâne

Aceste canoanele sunt: 62, 24, 51, 65 Trulan; 54 Laodiceea.; 13 Gangra.; 15, 45, 63 Cartagina; IV Împărați. (21, 5-6).

Calendarul papal (Era Anno Domini) păstrează denumirea zilelor săptămânii după zeii religiei păgâne greco-romane.

---

[1] Canoanele bisericii ortodoxe, www. comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-bisericii-ortodoxe-1.html, accesat la data de 29.06.2012.

[2] Canoanele bisericii ortodoxe, www. comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-bisericii-ortodoxe-1.html, accesat la data de 20.12.2013.

[3] Data sarbatorii Pastilor, www.crestinortodox.ro, accesat la data de 24.12.2013.

[4] Praznice Împărătești, www.orthodoxwiki.org, accesat la data de 24.12.2013.

Schimbarea calendarului. Calendar pe stil vechi vs Calendar pe stil nou. Partea a IV-a din XI

Întrebării puse de cei cu Calendarul pe stil nou

O întrebare  pusă de cei cu Calendarul pe stil nou este:

-Calendarul te mântuiește?!

Același fel de întrebare o pot pune și eu lor:

-Biblia te mântuiește?!

Răspunsul este că Biblia și Calendarul sunt două elemente în mântuire omului, ele ne arată drumul spre mântuire.

Calendarul îl folosim pentru  a știi când sunt sărbătorile și sfintele Duminici în care trebuie sa-L cinstim pe Dumnezeu conform poruncii a IV-a din Decalog sau când sunt posturile!

Biblia o folosim pentru a cunoaște poruncile lui Dumnezeu.

O altă întrebare pusă de cei pe stil nou este:

-Te închini la calendar?

Același fel de întrebare o pot pune și eu lor :

-Te închini la lumânări, la tămâie, la cărbunele ce arde tămâia din cădelniță, la uleiul din candelă, la mir, la apa sfințită, la prapori[1], la mănunchiul de busuioc?

Răspunsul este că nu ne închinăm acestora dar le folosim așa cum folosim calendarul în lucrarea noastră de mântuire.

---

[1] Steagurile bisericești.

Schimbarea calendarului. Calendar pe stil vechi vs Calendar pe stil nou. Partea a II-a din XI

Schimbarea calendarului s-a făcut canonic în Biserica Ortodoxă ?

Nu.

„Părinții Sinodului I Ecumenic de la Niceea, din (325), au hotărât ca toți creștinii de pretutindeni să serbeze Paștile în prima duminică de după lună plină, care urmează după echinocțiul de primăvară, iar în anii în care această duminică ar coincide cu Paștile evreilor, 14 nissan (aprilie), Paștile creștinilor să se amâne în duminica următoare sau îl sărbătoreau cu o săptămână mai înainte. Stabilirea datei Paștelui se făcea după calcule astronomice de către Biserica Alexandriei și se comunica tuturor Bisericilor prin epistole pascale sau festive”.[1]

Patriarhia Alexandriei, este deci, Patriarhia care se ocupa de calendarului creştin ortodox şi de problema calculării datei Paștelui prin însărcinarea dată ei de Sinodul I Ecumenic. Aceasta înseamnă că doar din aceasta Patriarhie se poate schimba data Paştilor în principal sau calendarul ortodox secundar deoarece alte probleme ce privesc; durata lungimii postului, sărbătorirea unor sfinți cu cruce neagră sau roșie, canonizarea unor sfinți, uniformozarea Tipicului Bisericesc etc. pot fii hotărâte și de celelalte Patriarhii. Sinodul Ortodox din 1923 este necanonic în ceea  ce priveşte hotărârea lui privind calcularea datei Paștelui, deoarece această decizie nu s-au luat în Patriarhia Alexandriei, ci în Patriarhia Constantinopolului.

---

[1] Preotul Prof. Dr. Ioan Rămureanu, Istoria bisericiască universală, Manual pentru Seminarile Teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2004, pp. 105-106.