Cele 14 popasuri ale Drumului Crucii Mântuitorului Iisus

Cele 14 popasuri ale Drumului Crucii

„De la Pretoriu locul unde Iisus a fost osândit şi condamnat la moarte, până la mormântul în care Prea Sfântul Său Trup a fost înmormântat, sunt 14 locuri. Aceste locuri, în care Mântuitorul S-a oprit în acest drum, sub  povara grea a Cruci şi grelelor Sale suferinţe, se numesc popasuri, locuri de oprire sau staţiuni. Fiecare din aceste popasuri grăiesc multe lucruri folositoare mântuirii sufletului omenesc.”[1]

 Primul Popas din Drumul Crucii Mântuitorului

 Mântuitorul osândit la moarte

„În anul de la zidirea lumii 5508 Martie 23, din cele aratate în Sfintele Evanghelii şi sentinţa morţii lui Iisus, Pilat a aprobat condamnarea Mântuitorului la moarte. Moarte pe cruce.

Prin sentinţa de moarte dată asupra lui Iisus, s-a comis cea mai mare nedreptate, din toate câte s-au făcut pe pământ. În procesul acesta nelegiuit, nevinovăţia a fost condamnată; iar tâlharia şi crima achitată”[2] prin eliberarea lui Baraba.

Al doilea Popas

Mântuitorul îşi ridică pe umeri Crucea Sa

„După osândirea la moarte pe nedrept, Mântuitorul a fost silit să ridice pe umeri şi să-şi ducă Singur Crucea Sa, până sus pe Golgota la locul rastignirii”[3]

Al treilea Popas

Domnul Iisus cade sub povare Crucii

Iisus cade  sub povara Cruci când „se apropia de marginea Ierusalimului […] astazi în acel loc este o biserica armenească şi un stâlp de piatră sfărmat”[4]

Al patrulea Popas

Mântuitorul se întâlneşte în drumul Crucii, cu Sfânta Sa Maică (Ioan 19.25-27)

„O clădire mare cu etaj, zidită cu pietre de diferite culori în acest loc, istorişeşte, după tradiţia locului, că acolo a fost casa în care s-au petrecut cele scrise în Sfânta Evanghelie, despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr (Lc. 17. 10-31). Tot acolo este o biserică a armenilor catolici «Biserica suspinului, Biserica Spasmului »”[5]

Al cincile Popas

Ostaşii silesc pe Simon Chirineanul a ajuta Mântuitorului pentru a-şi duce Crucea (Matei 27.32, Marcu 15.21, Luca 23.26)

„La o raspânti El a căzut jos sub greutatea Crucii […] ostaşii L-au batut din nou, dar văzându-L istovit, aproape de agoniia morţii s-au temut să nu-L vadă strivit sub greutatea Crucii. După sentinţa şi porunca guvernatorului roman Pilat, El trebuia să moară răstignit pe Cruce sus pe Golgota. Temându-se de pedeapsă, ei au silit un om chirinean, anume Simon, pe care l-au aflat  venind din ţarină ca să ducă Crucea după Iisus.”[6]

Al şaselea Popas

Marama Veronicăi

„Evreul Ahasverus (istorişeşte o frumoasă povestire), văzând pe Domnul suind spre Golgota cu chinuri şi mari dureri […] o femeie bună la inimă […] I-a şters cu ştergarul (marama) sudorile reci, amestecate cu praf, şi Sânge închegat de pe Sfânta Lui faţă. Mântuitorul văzând bunătatea acelei femei, vrând să-i răsplătească binefacerea ei, cu puterea lui dumnezeiască, a făcut de s-a întipărit pe pânza aceea albă, Chipul lui cel Sfânt. Veronica văzând această minune, a alergat plină de bucurie acasă ca să arate tatălui minunea. Tatăl ei, fiind un evreu plin de ură contra Mântuitorului, a smuls marama din mâna ei şi a aruncat-o în foc […] Marama cu Chipul Mântuitorului  n-a ars în cuptor, […] ci mai mult s-a albit.

Pe locul unde a fost casa Veronicăi, astăzi este un paraclis.”[7]

Al şaptelea Popas

Mâmtuitorul cade a doua oară sub povara Crucii

Acest popas „se mai numeşte şi: Poarta Judecaţi, pentru că acolo era poarta cetăţii Ierusalimului, pe care erau scoşi afară din cetate osândiţii la moarte şi duşi pe Golgota unde erau executaţi. În vremea Mântuitorului Golgota era afară din Ierusalim”[8]

Al optulea Popas

Mântuitorul sfătuieşte femeile care plângeau (Luca 23.27-31)

Acest popas  astăzi este însemnat cu „o Cruce neagra făcută pe zidurile Mănăstirii greceşti, a Sf. Haralambie” [9]

Al nouălea Popas

Mântuitorul cade a treia oară sub povara Crucii

Astazi „ locul de lângă uşa Bisericii copte, grăieşte tainic despre acest”[10] eveniment.

Al zecelea Popas

Mântuitorul este bătut, dezbrăcat şi adăpat cu oţet şi fiere (Matei 27.34; Marcu 15.23)

„În locul acest este un paraclis, Paraclisul Biciuirii, şi stâlpul de piatră de care a fost legat Mântuitorul şi bătut cu cea mai groaznică cruzime. Tot acolo mai e şi o temniţă, în care tradiţia spune că Mântuitorul a fost pus în cătuşe, legat şi închis acolo, în timpul pregătirilor pentru răstignirea condamnaţilor”[11]

Al unsprazecelea Popas

Ostaşii pironesc Preasfântul Trup la lui Iisus pe Cruce (Matei 27.35; Marcu 15.25; Ioan 19.23; Luca 23.33)

„Mântuitorul nu s-a împotrivit. El de buna Sa voie S-a aşezat pe Cruce, singur Şi-a aşezat pe Cruce mâinile şi picioarele pentru răstignire. Aici se împlinesc cuvintele proorociei amintite […] (Isaia 53.7).”[12]

Al douăsperzecelea Popas

Mântuitorul suferă mult pe Cruce

„După rânduiala legilor romane, hainele condamnatilor la moarte pe Cruce, imediat după răstignirea lor deveneau proprietatea călăilor”[13] (Matei 27.35; Marcu 15.24; Luca 23.24; Ioan 19.24).

„În acest loc se află azi un paraclis numit Paraclisul împărţirii veşmintelor […] .

Pilat a scris pe o tablă o inscripţie: Iisus Nazarineanul, Împăratul Iudeilor, şi a dat-o ostaşilor. Ostaşii luând-o au pironit-o pe Cruce deasupra capului lui Iisus” [14](Matei 27.37; Marcu 15.26; Luca 23.38; Ioan 19.19).

„Batjocurile aduse Mântuitorului pe Cruce”[15] (Matei 27.39-44; Marcu 15.29-32; Luca 23.35-43).

Al treisprezecelea Popas

Coborârea de pe Cruce a trupului lui Iisus (Matei 27. 57-61; Marcu 15. 42-47; Luca 23. 50-56; Ioan 19 38-42).

„Este de ştiut din scriierile vechi, că trupurile celor osândiţi de sinedriu la moarte pe Cruce, nu se îngropau în mormintele familiei. Ei erau puşi în gropi făcute în locuri pângărite, anume pentru astfel de osândiţi. Uneori însă, cu prilejul vreunei sărbători mari, cum au fost Paştile  în anul acela, ei erau daţi rudelor lor, dacă îi cereau, cu condiţia ca înmormântarea să nu aibă ceremonie. Trupul Mântuitorului, din economia dumnezeiască, a fost cruţat de batjocura înmormântării în locuri pângărite (aşa d.p. cum a fost înmormântat capul Sf. Ioan Botezătorul...). Vineri după moartea lui Iisus făcându-se seară, a venit un om bogat din oraşul iudilor Arimateea numit Iosif […] îndraznind, a intrat la Pilat şi a cerut Trupul lui Iisus […] Iosif căpătând autorizatie din partea guvernatorului”[16]

Al patrusprezecele Popas

Înmormântarea Mântuitorului

„Ziua de Vineri plecându-se spre seară, după legea mozaică, trupurile crucificate trebuiau înmormântate (Dt. 21.22-23). În locul unde s-a răstignit Iisus a fost o grădină. În aceea grădină era un mormânt nou al lui Iosif, săpat în piatră, în care nimeni niciodata nu fusese pus. Acolo în acel mormânt nou au pus Preasfântul Trupul Domnului Iisus […] acolo au prăvălit o piatră mare pe uşă Mormântului”[17]

---

[1] Protosinghel Nicodim Mandiţă, Crucea Spirituala în viaţa Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Editura Agapis, 1994, p. 96.

[2] Ibidem, p.100.

[3] Ibidem, p.103.

[4] Ibidem, p.108.

[5] Ibidem, p.112.

[6] Ibidem, p. 113.

[7] Ibidem, pp.117-118.

[8] Ibidem, p. 119.

[9] Ibidem, p. 124.

[10] Ibidem, p. 127.

[11] Ibidem, p.130.

[12] Ibidem, pp.135-136.

[13] Ibidem, p.143.

[14] Ibidem, p.143.

[15] Ibidem, p.144.

[16] Ibidem, p. 164.

[17] Ibidem, p.168.