Cele 14 popasuri ale Drumului
Crucii
„De la Pretoriu locul unde Iisus a fost osândit şi condamnat la moarte,
până la mormântul în care Prea Sfântul Său Trup a fost înmormântat, sunt 14
locuri. Aceste locuri, în care Mântuitorul S-a oprit în acest drum, sub povara grea a Cruci şi grelelor Sale
suferinţe, se numesc popasuri, locuri de oprire sau staţiuni. Fiecare din
aceste popasuri grăiesc multe lucruri folositoare mântuirii sufletului
omenesc.”
Primul
Popas din Drumul Crucii Mântuitorului
Mântuitorul osândit la moarte
„În anul de la zidirea lumii 5508 Martie 23, din cele aratate în Sfintele Evanghelii
şi sentinţa morţii lui Iisus, Pilat a aprobat condamnarea Mântuitorului la
moarte. Moarte pe cruce.
Prin sentinţa de moarte dată asupra lui Iisus, s-a comis cea mai mare
nedreptate, din toate câte s-au făcut pe pământ. În procesul acesta nelegiuit,
nevinovăţia a fost condamnată; iar tâlharia şi crima achitată”
prin eliberarea lui Baraba.
Al doilea Popas
Mântuitorul îşi ridică pe
umeri Crucea Sa
„După osândirea la moarte pe nedrept, Mântuitorul a fost silit să ridice pe
umeri şi să-şi ducă Singur Crucea Sa, până sus pe Golgota la locul rastignirii”
Al treilea Popas
Domnul Iisus cade sub povare
Crucii
Iisus cade sub povara Cruci când „se
apropia de marginea Ierusalimului […] astazi în acel loc este o biserica
armenească şi un stâlp de piatră sfărmat”
Al patrulea Popas
Mântuitorul se întâlneşte în
drumul Crucii, cu Sfânta Sa Maică (Ioan 19.25-27)
„O clădire mare cu etaj, zidită cu pietre de diferite culori în acest loc,
istorişeşte, după tradiţia locului, că acolo a fost casa în care s-au petrecut
cele scrise în Sfânta Evanghelie, despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr
(Lc. 17. 10-31). Tot acolo este o biserică a armenilor catolici «Biserica suspinului, Biserica Spasmului »”
Al cincile Popas
Ostaşii silesc pe Simon
Chirineanul a ajuta Mântuitorului pentru a-şi duce Crucea (Matei 27.32, Marcu 15.21, Luca
23.26)
„La o raspânti El a căzut jos sub greutatea Crucii […] ostaşii L-au batut
din nou, dar văzându-L istovit, aproape de agoniia morţii s-au temut să nu-L
vadă strivit sub greutatea Crucii. După sentinţa şi porunca guvernatorului
roman Pilat, El trebuia să moară răstignit pe Cruce sus pe Golgota. Temându-se
de pedeapsă, ei au silit un om chirinean, anume Simon, pe care l-au aflat venind din ţarină ca să ducă Crucea după
Iisus.”
Al şaselea Popas
Marama Veronicăi
„Evreul Ahasverus (istorişeşte o frumoasă povestire), văzând pe Domnul
suind spre Golgota cu chinuri şi mari dureri […] o femeie bună la inimă […] I-a
şters cu ştergarul (marama) sudorile reci, amestecate cu praf, şi Sânge închegat
de pe Sfânta Lui faţă. Mântuitorul văzând bunătatea acelei femei, vrând să-i
răsplătească binefacerea ei, cu puterea lui dumnezeiască, a făcut de s-a
întipărit pe pânza aceea albă, Chipul lui cel Sfânt. Veronica văzând această
minune, a alergat plină de bucurie acasă ca să arate tatălui minunea. Tatăl ei,
fiind un evreu plin de ură contra Mântuitorului, a smuls marama din mâna ei şi a
aruncat-o în foc […] Marama cu Chipul Mântuitorului n-a
ars în cuptor, […] ci mai mult s-a albit.
Pe locul unde a fost casa Veronicăi, astăzi este un paraclis.”
Al şaptelea Popas
Mâmtuitorul cade a doua oară
sub povara Crucii
Acest popas „se mai numeşte şi: Poarta Judecaţi, pentru că acolo era poarta
cetăţii Ierusalimului, pe care erau scoşi afară din cetate osândiţii la moarte
şi duşi pe Golgota unde erau executaţi. În vremea Mântuitorului Golgota era
afară din Ierusalim”
Al optulea Popas
Mântuitorul sfătuieşte femeile
care plângeau (Luca 23.27-31)
Acest popas astăzi este însemnat cu
„o Cruce neagra făcută pe zidurile Mănăstirii greceşti, a Sf. Haralambie”
Al nouălea Popas
Mântuitorul cade a treia oară
sub povara Crucii
Astazi „ locul de lângă uşa Bisericii copte, grăieşte tainic despre acest”
eveniment.
Al zecelea Popas
Mântuitorul este bătut,
dezbrăcat şi adăpat cu oţet şi fiere (Matei 27.34; Marcu 15.23)
„În locul acest este un paraclis, Paraclisul Biciuirii, şi stâlpul de
piatră de care a fost legat Mântuitorul şi bătut cu cea mai groaznică cruzime.
Tot acolo mai e şi o temniţă, în care tradiţia spune că Mântuitorul a fost pus
în cătuşe, legat şi închis acolo, în timpul pregătirilor pentru răstignirea
condamnaţilor”
Al unsprazecelea Popas
Ostaşii pironesc Preasfântul
Trup la lui Iisus pe Cruce (Matei 27.35; Marcu 15.25; Ioan 19.23; Luca 23.33)
„Mântuitorul nu s-a împotrivit. El de buna Sa voie S-a aşezat pe Cruce,
singur Şi-a aşezat pe Cruce mâinile şi picioarele pentru răstignire. Aici se
împlinesc cuvintele proorociei amintite […] (Isaia 53.7).”
Al douăsperzecelea Popas
Mântuitorul suferă mult pe
Cruce
„După rânduiala legilor romane, hainele condamnatilor la moarte pe Cruce,
imediat după răstignirea lor deveneau proprietatea călăilor”
(Matei 27.35; Marcu 15.24; Luca 23.24; Ioan 19.24).
„În acest loc se află azi un paraclis numit Paraclisul împărţirii
veşmintelor […] .
Pilat a scris pe o tablă o inscripţie: Iisus Nazarineanul, Împăratul
Iudeilor, şi a dat-o ostaşilor. Ostaşii luând-o au pironit-o pe Cruce deasupra
capului lui Iisus” (Matei
27.37; Marcu 15.26; Luca 23.38; Ioan 19.19).
„Batjocurile aduse Mântuitorului pe Cruce”
(Matei 27.39-44; Marcu 15.29-32; Luca 23.35-43).
Al treisprezecelea Popas
Coborârea de pe Cruce a
trupului lui Iisus (Matei 27. 57-61; Marcu 15. 42-47; Luca 23. 50-56; Ioan 19
38-42).
„Este de ştiut din scriierile vechi, că trupurile celor osândiţi de
sinedriu la moarte pe Cruce, nu se îngropau în mormintele familiei. Ei erau
puşi în gropi făcute în locuri pângărite, anume pentru astfel de osândiţi.
Uneori însă, cu prilejul vreunei sărbători mari, cum au fost Paştile în anul acela, ei erau daţi rudelor lor, dacă
îi cereau, cu condiţia ca înmormântarea să nu aibă ceremonie. Trupul
Mântuitorului, din economia dumnezeiască, a fost cruţat de batjocura
înmormântării în locuri pângărite (aşa d.p. cum a fost înmormântat capul Sf. Ioan
Botezătorul...). Vineri după moartea lui Iisus făcându-se seară, a venit un om
bogat din oraşul iudilor Arimateea numit Iosif […] îndraznind, a intrat la
Pilat şi a cerut Trupul lui Iisus […] Iosif căpătând autorizatie din partea
guvernatorului”
Al patrusprezecele Popas
Înmormântarea Mântuitorului
„Ziua de Vineri plecându-se spre seară, după legea mozaică, trupurile crucificate
trebuiau înmormântate (Dt. 21.22-23). În locul unde s-a răstignit Iisus a fost
o grădină. În aceea grădină era un mormânt nou al lui Iosif, săpat în piatră,
în care nimeni niciodata nu fusese pus. Acolo în acel mormânt nou au pus
Preasfântul Trupul Domnului Iisus […] acolo au prăvălit o piatră mare pe uşă
Mormântului”
