Chiraleisa ! Mihoho ! Expresii creștine. Arheologie bisericească. Partea a XXXV-a

În ortodoxia românească, există două expresi rostite în jurul sărbătorii de Bobotează:  Chiraleisa ! Mihoho !

Chiraleisa ! care este rostită de cei ce însoțesc preotul care merge cu botezul pe la casele oamenilor de Praznicul Botezului Domnului nostru Iisus. Chiraleisa înseamnă „în limba greacă Doamne miluiește.”[1]

Mihoho ! care este rostită de cei ce însoțesc preotul care merge cu botezul pe la casele oamenilor de Praznicul Botezului Domnului nostru Iisus. Mihoho este o „onomatopee care redă nechezatul calului.”[2]

---

[1] Chiraleisa, www.dexonline.ro/definitie/chiraleisa, accesat la data de 14.12.2020.

[2] Mihoho, www.dexonline.ro/intrare/mihoho/34242, accesat la data de 14.12.2020.

Ptiu, drace ! Expresii creștine. Arheologie bisericească. Partea a XXXIV-a

În ortodoxia românească, există expresia : Ptiu, drace ! care este o invocare făcută de oameni pentru paza lui Dumnezeu când sunt într-o primejdie iminentă, scuipându-l astfel pe diavol. Expresia Ptiu, drace ! poate fi însoțită de scuiparea în sân de trei ori.

„Ptiu, drace! este o exclamațiune prezervativă”[1]

„A-și scuipa sau a-și stupi în sîn înseamnă a face gestul de a scuipa, prin care oamenii cred că se pot feri de o primejdie sau că le va trece frica.”[2]

---

[1] Ptiu, www.dexonline.ro/definitie/ptiu, accesat la data de 2.11.2020.

[2] Sân, www.dexonline.ro:8080/definitie/s%C3%A2n, accesat la data de 2.11.2020.

Pasă cu Dumnezeu ! Expresii creștine. Arheologie bisericească. Partea a XXXIII-a

În ortodoxia românească, există expresia : Pasă cu Dumnezeu ! care este o invocare făcută de oameni pentru paza lui Dumnezeu asupra cuiva care pleacă la drum într-o călătorie.

„Pasă cu dumnezeu ! înseamnă a merge, a se duce”[1]

---

[1] Păsa, www.dexonline.ro/definitie/p%C4%83sa, accesat la data de 7.10.2020.

Zo te cuște ! Expresii creștine. Arheologie bisericească. Partea a XXXIII-a

În ortodoxia românească, există expresia :  Zo te cuște ! care este o invocare făcută de oameni pentru paza lui Dumnezeu asupra cuiva.

„Zo te cuște ! înseamnă Dumnezeu să fie cu tine ! din latină Deus te constet.”[1]

---

[1] Zo te cuște, www.dexonline.ro:8080/definitie/Zo%20te%20cu%C8%99te, accesat la data de 2.09.2020.

Cruce de aur ! Cruce de aur cu noi în casă ! Expresii creștine. Arheologie bisericească. Partea a XXXII-a

În ortodoxia românească, există expresia : Cruce de aur ! Cruce de aur cu noi în casă ! care este o invocare contra unei înjurături sau a pomenirii diavolului ori a pomenirii a ceva ce este malefic.

Cruce de aur ! Cruce de aur cu noi în casă ! este o „invocație făcută de oamenii […], care cred că prin aceasta se pun la adăpost când se pomenește numele diavolului. […] Cruce de aur ! spun oamenii […] când aud numele diavolului. […] Cruce de aur în casă! exclamare prezervativă la pomenirea necuratului.”[1]

---

[1] Cruce, www.dexonline.ro:8080/definitie/cruce, accesat la data de 1.08.2020.

Lumânarea Toiagul Mortului. Arheologie bisericească. Partea a XXXI-a

În ortodoxia românească, la priveghi și înmormântare se aprinde lumânarea numită Toiagul Mortului.

Toiagul Mortului  este o „lumânare de ceară în formă de spirală. Lumânare se așază în mână, pe pieptul sau la capul mortului.”[1]

„Toiagul mortului se aprinde în anumite perioade ale zilei, când încep să bată clopotele pentru cel mort, și se lasă să ardă doar în acel interval. Aprinderea și stingerea se repeta de 3 ori pe zi până la înmormântare: dimineața, la amiază și seara. Toiagul este aprins la scoaterea mortului din casă și în timpul slujbei înmormântării. După prohodire, toiagul se stinge și se duce acasă sau se ia doar o bucată, restul urmând să ardă până la înmormântarea de la cimitir.

După ce va arde acasă în timpul rugăciunilor pentru morți, lumânarea va fi dată de pomană împreună cu un colac și o sticlă de vin celui ce a ținut lumina atunci când adormitul și-a dat sufletul. Toiagul mortului trebuie consumat până la capăt la biserică, la icoana Maicii Domnului.”[2]

---

[1] Toiag, www.dexonline.ro/definitie/toiag, accesat la data de 14.07.2020.

[2] Toiagul mortului - un obicei funerar deosebit, www.coroanefunerare.com/obiceiuri-inmormantare/toiagul-mortului---un-obicei-funerar-deosebit.html, accesat la data de 14.07.2020.

Lumânarea de Ovidenie. Arheologie bisericească. Partea a XXX-a

În ortodoxia românească, la Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică adică de Ovidenie, credincioșii în ajun și toată „noaptea […] privegheau la lumina unei lumânării încolăcite un vas cu apă de leac.”[1]

„De Ovidenie, credincioșii dau de pomană lumină de veci, fiindcă se spune că lumânarea din această zi, dată de sufletul morţilor, mai ales pentru cei morţi fără lumânare, dar şi pentru cei vii, nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă. Lumânările aprinse pentru aceşti morţi sunt în formă de toiaguri, cât un stat de om, apoi se învârtesc ca melcul”[2]

---

[1] Ce se sărbătorește de Ovidenie, www.avantaje.ro/articol/ce-se-sarbatoreste-de-ovidenie, accesat la data de 30.06.2020.

[2] Ovidenia, sărbătoarea luminii ce sparge întunericul iernii, www.jurnalul.antena3.ro/calendar/ovidenia-sarbatoarea-luminii-ce-sparge-intunericul-iernii-655723.html, accesat la data de 30.06.2020.