Cărți care au fost în Biblie ortodoxă din Biserica Primară, în anexă.
Acestea cărți
sunt următoarele: „1 Clement, 2 Clement, Păstorul Hermas, Epistola lui Barnaba,
Didahia”[1][2]
.
Cărțile se află
în următoarele Biblii:
1.„Codex Alexandrinus [...] care este un manuscris în limba greacă al
Bibliei datând din secolul al V-lea.”[3].
2.„Codex Hierosolymitanus (numit, de asemenea, manuscrisul Bryennios sau
Codex Ierusalim, de multe ori desemnat pur și simplu ‹‹H›› în discursurile
academice), este un manuscris grecesc al XI-lea, scrisa de un scrib necunoscut
pe nume Leo, care a datat 1056. Denumirea sa de ‹‹Ierusalim››, își amintește
locul său de odihnă în Ierusalim, la biblioteca mănăstirii Bisericii Sfântului Mormânt.”[4]
3.„Codex Sinaiticus este cea mai veche Biblie din lume [...].
Manuscrisul
datează din secolul al IV-lea. A fost descoperit la mănăstirea Sfânta Ecaterina
din Peninsula Sinai, Egipt.”[5]
Aceste cărți se află și în unele legi
bisericești ca: „Canonul 85 apostolic (Despre Canonul Cărților Sfintei Scripturi) [...]
Iar ale noastre (adică ale Noului
Testament) patru Evanghelii: a lui Matei, a lui Marcu, a lui Luca şi a lui
Ioan; patrusprezece epistole ale lui Pavel, două epistole ale lui Petru; trei
ale lui Ioan; una a lui lacob; una a lui Iuda; două epistole ale lui Clement
şi „orânduirile" (aşezămintele, constituţiile)[6]
făcute cunoscute vouă episcopilor în opt cărţi, prin mine Climent, care nu
trebuiesc a fi date în vileag între toţi, din pricina lucrurilor tainice
dintr-însele; şi Faptele Apostolilor noştri.
(60 Apostolic.; 2 Trulan.; 60 Loodicea.;
24, Cartagina.; Atanasie cel Mare: Despre Cărţile Sfintei Scripturi; Grigorie
Teologul: Despre Cărţile Sfintei Scripturi; Amfilohie: Despre Cărţile Sfintei
Scripturi).
[...]
Canonul 2 Atanasie cel Mare (Canonul
Cărților Sfintei Scripturi) [...]
Şi pe ale celui Nou nu stăm la îndoială a
le spune; şi acestea sunt următoarele: patru Evanghelii, a Iui Matei, a lui
Marcu, a lui Luca şi a Iui Ioan; apoi, după acestea, Faptele Apostolilor şi
şapte epistole ale Apostolilor numite catoliceşti; astfel, una a lui Iacob,
două ale lui Petru, apoi trei ale lui Ioan, şi după acestea una a lui Iuda;
după acestea sunt patrusprezece ale Apostolului Pavel, care pe rând sunt
scrise astfel: întâi către romani, apoi două către corinteni, şi după acestea
către galateni, şi apoi către efeseni, apoi către filipeni, şi către coloseni,
şi două către tesaloniceni şi cea către evrei; si apoi două către Timotei, iar
către Tit una şi cea din urmă către Filimon una; şi apoi Apocalipsa Iui Ioan. Acestea
sunt izvoarele mântuirii, ca cel ce se însetează să se sature de cuvintele
dintr-însele, în acestea singure se binevesteşte învăţătura dreptei cinstiri;
la acestea nimeni să nu mai adauge, nici să scoată ceva dintru acestea, şi
pentru acestea dojeneşte Domnul pe saduchei, zicând: „Vă rătăciţi neştiind
Scripturile, nici puterea lor" (Mt. 22, 29); iar pe iudei îi sfătuia:
„Cercetaţi Scripturile, că acestea sunt care mărturisesc despre Mine" (In.
5, 39); dar pentru mai deplină exactitate este necesar să adaug şi aceea cum că
sunt şi alte cărţi afară de acestea, dar care nu sunt în canon, rânduite fiind
însă de Părinţi a se citi de către cei ce se convertesc de curând şi vor să
înveţe cuvântul dreptei cinstiri: înţelepciunea lui Solomon, înţelepciunea lui
Sirah şi Estera, şi Iudit, şi Tobit, şi învăţătura ce se zice a Apostolilor[7],
şi Păstorul. Să ştiţi însă, iubiţilor, că nici între cele canonisite, şi
nici între cele ce se citesc, nicăieri nu se aminteşte de cele apocrife; ci
acestea sunt născociri ale ereticilor, care scriu că le voiesc pe ele, şi le
acordă şi le adaugă lor vechime de ani, considerându-le a fi vechi, ca să aibă
pretext a seduce prin aceasta pe cei nevinovaţi.”[8]
Cu siguranță ele trebuie reintroduse în Biblia ortodoxă.
