Tatăl Nostru al Sfintei Vineri sau Tatăl Nostru al Sfintei Parascheva. Rugăciune arhaică transmisă în familia mea. Arheologie bisericească. Partea a XXII-a.

S-a pornit Domnul Dumnezeu pe cal pe cărare, plângând și suspinând, cu nimeni nu S-a întâlnit decât cu trei surori a lui Lazăr, una Elisabeta, una Margareta și una Marta.

Și L-au întrebat pe Dumnezeu:

-         Unde te duci tu Doamne ?

-         Mă duc în Câmpul lui Ierusalim.

-         Ce să faci Doamne ?

-         Să culeg flori dalbe ?

Din flori dalbe ce făcea ?! Alpini, din alpini tulpini. Din tulpini ce făcea?! Făclii. Făcliile se aprindea, Sfântul Rai se deschidea.

În Sfântul Rai cine ședea?! Sfânta Vineri în genunchi ședea și din gură purcedea:

-    Cine a zice Tatăl Nostru al Sfintei Vineri, l-ar scote din apa ca păcura, l-ar păzi de broaște cât vacile și șopârle cât bârnele și l-ar ridica în înaltul cerului la buzele smerului la făcli aprinse și la mese întinse. Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește. Amin.

Vede-Bine, Aude-Bine, Ușor-ca-Vântul Greu-ca-pământul. Câini mitici, câini legendari și câini celebri. Partea a I-a.

În folclorul românesc există câinii mitici numiți: Vede-Bine, Aude-Bine, Ușor-ca-Vântul Greu-ca-pământul.

Acești câini apar în basmele românești. Un basm unde apar este Lupul-cu-cap-de-fier  acest basm este cules din folclorul Transilvaniei de către scriitorul Ioan Pop Reteganul (1853-1905).

„Vede-Bine este câinele Sfintei Miercuri, Aude-Bine este câinele Sfintei Vineri, Ușor-ca-Vântul Greu-ca-pământul este câinele Sfintei Duminici”[1]

---

[1] Ioan Pop Reteganul, Povești Ardelenești, Editura Dacia Educațional, Cluj-Napoca, 2005, p. 134.