Diferența dintre Sfintele Taine şi
Sfintele Ierurgii este ca prin Taine ne împărtăşim de Iisus Hristos iar prin
Ierurgi de Sfântul Duh.
„Deosebirile între Taine și Ierurgii:
1. Tainele sunt întemeiate direct sau
indirect de Mântuitorul, iar Ierurgiile de Biserică.
2. Tainele sunt necesare pentru mântuire,
ierurgiile nu.
3. Sfintele Taine sunt valide, eficente
prin ele însele ‹‹ex opere operato››, iar ierurgiile depind de starea morală a
săvârșitorului și a primitorului.
4. Sfintele Taine se restrâng numai la persoana
umană și numai în momentele fundamentale ale vieții, pe când Ierurgiile se
referă la lumea materială, chiar și la cea neînsuflețită.”
Combaterea argumentelor de mai sus :
1. Capul Bisericii
este Hristos iar Biserica este Trupul Lui (Efeseni 5.23-32.), orice este
întemeiat de Biserică de fapt este întemeiat de Iisus.
2. Atât Tainele cât și ierurgiile sunt
necesare pentru mântuire, de exemplu :
Taina Euharistiei nu se poate efectua
dacă nu s-au făcut Ierurgia de sfințire a Antimisului şi Ierurgia de sfințire a Bisericii. Taina Mirungeri nu se poate efectua dacă mai înainte episcopul nu a
făcut Ierurgia de sfințire a Sfântul şi Marele Mir. „Sfântul Mir este untdelemn
amestecat cu vin natural și cu diferite arome, în număr de 38, sfințit de
soborul episcopilor prezidat de Patriarhul Bisericii, în Joia Patimilor, la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare care se săvârșește atunci. El este
întrebuințat la Sfânta Taină a Mirungeri, la sfințirea bisericilor și la
sfințirea antimiselor.”
Taina Hirotoniei nu este deplină dacă preotului nu i s-a făcută Ierurgia de sfințire întru duhovnic,
numită, hirotesia întru duhovnic. „Hirotesia este punerea mâinilor arhiereului pentru a
sfinţi clerul inferior: citeţii, cântăreţii şi ipodiaconii. [...] Hirotesia întru duhovnic se dă deopotrivă preoţilor
monahi sau celor mireni care sunt în stare să aprecieze faptele omeneşti în
lumina legilor Domnului, aplicând îngăduinţa şi severitatea canonisirii după ‹‹gândul lui Hristos›› (I Cor. 2,15-16).”
4. Nici o Taină nu poate fi efectuata fără vase şi veşminte dacă asupra lor nu
s-a făcut o slujbă sfinţire adică o Ierurgie. „Toate vasele, odoarele și
obiectele bisericești necesare cultului divin, înainte de a fi puse în
folosință sunt sfințite prin slujbe speciale de către preot, cu excepția
sfântului antimis pe care-l sfințește numai arhiereul. De aceea ele se mai numesc și obiecte sfințite”
Taina Mirungerii se folosește și asupra lumii materiale cum este clădirea
Bisericii, deoarece la sfințirea bisericilor se folosește Sfântul şi Marele Mir
după cum urmează:
„ ... după spălarea cu apa (și săpun), Sfânta
Masa se spală cu vin și cu apa de trandafiri, care închipuie spălarea trupului
lui Iisus după moarte, cu mir de preț, spre cinstirea Lui.
Urmează apoi ungerea Sfintei Mese cu
Sfântul Mir, în chipul crucii. Prin aceasta coboară Sfântul Duh în unire cu Tatăl
și cu Fiul, în urma jertfei aduse de Hristos pentru noi. [...] După aceea episcopul cădește biserica și un preot, mergând
după el, unge cu Sfântul Mir toată biserica”
Sfintirea
Bisericii - prezenta neincetata a Duhului Sfant,
www.crestin ortodox.ro, accesat la data de 13.11.2013.
