Apocrife ale Noului Testament. Cine a adunat cărțile Bibliei? Canonul cărților biblice. Partea a III-a.

Cine a adunat cărțile Bibliei?

            Biserica Ortodoxă, „în anul (360) Sinodul din Laodiceea prin canonul 59, hotărăște ca la serviciul liturgic să se citească numai din cărțile canonice, iar la canonul 60 le enumeră așa cum le avem astăzi [...] iar Sinoadele din Hipo (393) și Cartagina (397) recunosc că sunt canonice toate cele 27 de cărți ale Noului Testament. Sinodul Trulan (692) ca o prelungire a Sinodului VI Ecumenic (680), prin canonul 2, și Sinodul VII Ecumenic din 787 recunosc și confirmă părerile sinoadelor amintite referitor la această problemă”[1].

            Deci, Biserica Ortodoxă a deosebit cărțile inspirate de Dumnezeu de cele eretice sau neinspirate „necesitatea stabilirii unui canon a izvorât din cauza numărului mare de scrieri din epocă şi a confuziei pe care acestea o creau în rândul credincioşilor. Sectele nou apărute nu se abţineau de la nici o contrafacere pentru a-şi răspândi ereziile, ajungând chiar să le semneze, în unele cazuri, chiar cu numele Sfinţilor Apostoli.

Existau trei categorii generale de scrieri în circulaţie în acea perioadă:

a. Scrierile apostolice

b. Scrierile Părinţilor ante-niceeni

c. Scrierile false sau eretice [...]

Dintre cărţile din a doua şi  a treia categorie, voi menţiona aici pe cele mai cunoscute.

Evanghelii

    Evangheliile copilăriei lui Iisus. Lipsa informaţiilor despre copilăria Mântuitorului a condus la apariţia multor scrieri care încercau să completeze golul:

          Evanghelia copilăriei a lui Iacov (Proto-Evanghelia lui Iacov)

          Evanghelia copilăriei a lui Toma,

          Evanghelia lui Pseudo-Matei (Evanghelia copilăriei a lui Matei sau Naşterea Mariei şi copilăria Mântuitorului - o combinaţie a celor două de mai sus).”[2]

         „Evanghelia siriacă a Copilăriei,

         Istoria lui Iosif Tâmplarul și

         Viața lui Ioan Botezătorul.”[3]

    „Evanghelii creştine iudaice. Scrieri produse de grupări timpurii iudaizante, cu un mare accent pe ţinerea tradiţiilor evreieşti:

         Evanghelia evreilor

         Evanghelia nazarinenilor

         Evanghelia ebioniţilor

    Evanghelii rivale Evangheliilor canonice. Acestea reprezentau versiuni ale Evangheliilor, corectate de diferite secte:

        Evanghelia lui Marcion

        Evanghelia lui Mani

        Evanghelia lui Apeles

        Evanghelia lui Vardesanis

        Evanghelia lui Vasilide

        Evanghelia lui Cerint

    Evangheliile zicerilor (parabolele sau spusele lui Iisus).  Cea mai cunoscută este Evanghelia lui Toma.

    Evangheliile patimilor.  Acestea detaliau prinderea, răstignirea şi învierea Mântuitorului:

        Evanghelia lui Petru

        Evanghelia lui Nicodim (Faptele lui Pilat)

        Evanghelia lui Bartolomeu

        Învierea lui Iisus Hristos (se afirmă în ea că este după Bartolomeu)”[4]

        „Pseudo-Chiril al Ierusalimului despre Viața și Patimile lui Hristos

        Întrebări ale lui Bartolomeu”[5]

„Scrieri gnostice

În epoca modernă au fost descoperite numeroase scrieri de inspiraţie gnostică, cele mai cunoscute fiind cele de la Nag Hammadi. Acestea erau menite să transmită viziunea gnostică asupra învăţăturilor Mântuitorului, precum şi forma gnostică a credinţei creştine.

    Apocrifa lui Iacov (Cartea secretă a lui Iacov)

    Cartea lui Toma Necredinciosul

    Dialogul Mântuitorului

    Evanghelia lui Iuda (Iscarioteanul)

    Evanghelia Mariei (Magdalena)

    Evanghelia lui Filip

    Evanghelia greacă a egiptenilor (diferită de Evanghelia coptă a egiptenilor)

    Înţelepciunea lui Iisus Hristos

    Evanghelia Adevărului

    Apocalipsa gnostică a lui Petru (diferită de Apocalipsa lui Petru)

    Pistis Sophia

    Al doilea tratat al lui Set cel Mare

    Apocrifa lui Ioan (Evanghelia secretă a lui Ioan)”[6]

    „Evanghelia Coptă a egiptenilor,

    Trimorfic Protennoia,

    Apocalipsa Coptă  lui Pavel (distinctă de Apocalipsa lui Pavel),

    Epistola Apostolilor.

Diagrame rituale

Unele dintre textele gnostice apar ca fiind constituit din diagrame și instrucțiuni de utilizare în ritualuri religioase:

Ofit Diagrame

Cărți ale  lui Jeu”[7]

„Fapte

Acestea prezintă fapte din viaţa Apostolilor şi abundă în relatări supranaturale. Se pare că aproape jumătate dintre acestea au fost scrise de Leucius Carinus, aparent un însoţitor al Sf. Apostol Ioan.

    Faptele lui Andrei

    Faptele lui Barnaba

    Faptele lui Ioan

    Faptele martirilor

    Faptele lui Pavel

    Faptele lui Pavel şi Tecla

    Faptele lui Petru

    Faptele lui Petru şi Andrei

    Faptele lui Petru şi Pavel

    Faptele lui Petru şi a cei doisprezece

    Faptele lui Filip

    Faptele lui Pilat

    Faptele lui Toma”[8]

    „Faptele lui Timotei,

    Faptele Xanthippei, Polyxenai, și Rebeccăi”[9]

„Epistole

    Epistola lui Barnaba

    Epistolele lui Clement

    Epistola corintenilor către Pavel

    Epistola lui Ignatius către smirneeni

    Epistola lui Ignatius către tralieni

    Epistola lui Policarp către filipeni

    Epistola către Diognet

    Epistola către Laodiceeni (semnată Pavel)

    Epistola către Seneca cel Tânăr (semnată Pavel)

    A treia epistolă către Corinteni - acceptată de unii din Biserica Armeană

Apocalipse

    Apocalipsa lui Pavel (diferită de Apocalipsa coptă a lui Pavel)

    Apocalipsa lui Petru (diferită de Apocalipsa gnostică a lui Petru)

    Apocalipsa lui Pseudo-Metodiu

    Apocalipsa lui Toma (Descoperirea lui Toma)

    Apocalipsa lui Ştefan (Descoperirea lui Ştefan)

    Prima apocalipsă a lui Iacov (Prima descoperire a lui Iacov)

    A doua apocalipsă a lui Iacov (A doua descoperire a lui Iacov)

    Păstorul lui Herma

Diverse

    Constituţiile apostolice

    Canoanele Apostolilor

    Peştera comorilor

    Literatura clementină

    Didahiile (foarte probabil primul catehism scris)

    Liturghia Sf. Iacov

    Pocăinţa lui Origen

    Rugăciunea lui Pavel”[10]

    „Sentințele lui Sextus,

    Fiziologul,

    Cartea albinei,

    Cartea lui Nepos”[11]

„Fragmente

    Evanghelia secretă a lui Marcu.”[12]

    „Evanghelia Necunoscut de la Berlin  (de asemenea, numită Evanghelia Mântuitorului)

     Fragmentul Naassene

     Fragmentul Fayyum

     Evangheliile Oxyrhynchus

     Evanghelia Egerton

     Evanghelia  soției lui Iisus

Evanghelii armonizate

Un număr de texte cu scopul de a oferi o singură armonizare a Evangheliilor canonice, care elimină discordanțele dintre ele prin prezentarea unui text unificat obținut de la acestea într-o anumită măsură. Cel mai citit dintre acestea a fost Diatessaron.

Soarta  Mariei

Mai multe texte (peste 50) formate din descrieri ale evenimentelor din jurul soarta variate a Mariei (mama lui Iisus):

Mergând acasă Maria

Adormirea Maicii Domnului

Pogorârea Maria

Lucrări pierdute

Mai multe texte sunt menționate în multe surse antice și ar fi, probabil, considerate ca făcând parte din Apocrife, dar nici un text cunoscut nu a supraviețuit:

Evanghelia lui Eva (un citat din această evanghelie este dat de Epifanie (Haer. XXVI. 2, 3). Este posibil că acesta este din Evanghelia Perfecțiunii el face aluzie la XXVI. 2. Citatul arată că această Evanghelie a fost expresia a panteismului complet)

Evanghelia celor Patru Taramuri cerești

Evanghelia lui Matias (probabil diferit de Evanghelia lui Matei)

Evanghelia a Perfecțiunii (folosite de adepții lui Basilides și altor gnostici. Vezi Epifanie, Haer. XXVI. 2)

Evanghelia celor Șaptezeci

Evanghelia lui Tadeu (acest lucru poate fi un sinonim pentru Evanghelia lui Iuda, confundând pe Iuda Iscarioteanul cu Iuda Tadeu)

Evanghelia celor Doisprezece

Memoria Apostolorum

Candidate aproape de canonizare

În timp ce multe dintre cărțile enumerate aici au fost considerate eretice (în special a celor care fac parte din tradiția gnostică, această sectă a fost considerată eretică de către creștinismul proto-ortodox din primele secole), altele nu au fost considerate în mod special eretice în conținut, dar, de fapt, au fost bine acceptate ca opere spirituale semnificative.

În timp ce unele dintre următoarele lucrări apar în Biblile complete, din secolul al IV-lea, cum ar fi 1 Clement și Păstorul lui Hermas, care arată popularitatea lor general, ele nu au fost incluse când canonul a fost decis în mod oficial la sfârşitul acestui secol.

1 și 2 Clement

Păstorul lui Hermas

Didahia

Epistola lui Barnaba

Apocalipsa lui Petru

A treia Epistolă către Corinteni”[13]

„Marea majoritate a acestor scrieri sunt eretice. O mică parte aparţin Părinţilor Bisericii şi sunt bune de citit [...].

Cercetarea istoriei Bisericii primare ne arată un lucru: Sfânta Scriptură este produsul tradiţiei Bisericii care, prin Sfinţii Părinţi, a stabilit în primele secole creştine ce este şi ce nu este Scriptură.”[14]

---

[1] Pr. Prof. Ioan Constantinescu, Studiul Noului Testament, Manual pentru Seminarile Teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p. 15.

[2] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de 29.03.2013.

[3] New Testament apocrypha, www.wikipedia.org, accesat la data de 16.08.2014.

[4] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de 29.03.2013.

[5] New Testament apocrypha, www.wikipedia.org, accesat la data de 16.08.2014.

[6] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de 29.03.2013.

[7] New Testament apocrypha, www.wikipedia.org, accesat la data de 16.08.2014.

[8] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de 29.03.2013.

[9] New Testament apocrypha, www.wikipedia.org, accesat la data de 16.08.2014.

[10] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de 29.03.2013.

[11] New Testament apocrypha, www.wikipedia.org, accesat la data de 16.08.2014.

[12] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de 29.03.2013.

[13] New Testament apocrypha, www.wikipedia.org, accesat la data de 16.08.2014.

[14] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de 29.03.2013.