Icoane pe sticlă. Arheologie bisericească. Partea a XLVII-a.

    În ortodoxia românească, în Transilvania s-a dezvoltat arta pictării icoanelor pe sticlă care este specifică poporului român. Icoanele pe sticlă sunt probabil inspirate de la vitralilie ce se gasesc în bisericile catolice.

Cele 12 Vineri Mari de peste an. Arheologie bisericească. Partea a XLVI-a.

În ortodoxia românească, creștinii țineau 12 Vineri Mari sau 12 Vineri Sfinte.

Aceste Vineri sunt:

„Prima vineri de post este în ajunul celor 40 de Sfinţi mucenici, în care Adam a nesocotit porunca lui Dumnezeu şi a fost izgonit din Rai. A doua este înaintea Bunei Vestiri, când Cain l-a ucis pe fratele său Abel. Vinerea a treia este Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor, ziua răstignirii lui Iisus. Iar cea de-a patra vineri este înaintea pogorârii Duhului Sfânt. A cincea vineri este înaintea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi tot în luna iunie este şi a şasea vineri, înaintea prăznuirii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, când Dumnezeu a trimis cele 70 de plăgi pe Pământ. Înaintea Adormirii Maicii Domnului este a şaptea vineri de post. Iar a opta este înaintea tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul. A noua vineri este înaintea Înălţării Sfintei Cruci, fiindcă Dumnezeu a prăpădit atunci cele şapte cetăţi ale păcatului, printre care şi Sodoma, şi Gomora. Vinerea a zecea este dedicată zilei în care Moise a despicat Marea Roşie cu toiagul şi se ţine după înălţarea Sfintei Cruci. Înainte de Sfântul Apostol Andrei este cea de-a unsprezecea vineri. Iar a douăsprezecea este după naşterea Domnului Iisus Hristos, zi în care au fost ucişi 14.000 de copii din porunca lui Irod.”[1]

---

[1] Cele 12 vineri sfinte, www.adevarul.ro/news/societate/cele-12-vineri-sfinte-1_50abd64e7c42d5a66380fc9f/index.html, accesat la data de 27.11.2021.

Însemnarea cu semnul crucii a pâinii. Arheologie bisericească. Partea a XLV-a.

    În ortodoxia românească, creștinii încrustau semnul crucii pe pâine înainte de a o pune să o coacă în cuptor iar când se tăia pâinea prima dată aceasta se însemna cu lama cuțitului cu semnul sfintei cruci.

Închinarea cu semnul crucii în timpul fulgerelor și trăznetelor a creștinilor. Arheologie bisericească. Partea a XLIV-a.

    În ortodoxia românească, în timpul fulgerelor și a trăznetelor creștinii își făceau semnul sfintei cruci.

Apă neîncepută luată de creștini. Arheologie bisericească. Partea a XLIII-a.

În ortodoxia românească, creștinii luau apa neîncepută adică prima apă luată de la fântână sau izvor suflând asupra ei de trei ori și făcând semnul crucii peste ea, pentru ca să o purifice și să o sfințească.

Modul de a bate clopotele la Priveghiul celor răposați. Arheologie bisericească. Partea a XLII-a.

 

În ortodoxia românească, în cele trei zile cât ține priveghiul dacă cel răposat este barbat clopotele când se bat fac o pauză o dată, dacă cea răposată este femeie clopotele când se bat fac pauză de două ori, dacă cel răposat este copil clopotele când se bat fac  pauză de trei ori.

Izvorul la cel răposat. Arheologie bisericească. Partea a XLI-a.

 

        În ortodoxia românească, există izvorul celui răposat adică cel care cară apă de pomană în numele celui adormit timp de 6 săptămâni după moartea aceluia, aduce la Parastasul de 6 săptămâni, o cunună în care sunt puse șase lumânări sau un colac cu o lumânare pusă în el care se pune pe o apă curgătoare și e lăsată să plutească după ce a fost sfințit la slujba Parastasului.

Icoane de vatră. Arheologie bisericească. Partea a XL-a.

În ortodoxia românească există icoane de vatră care sunt obiecte de cult ce se puneau pe horn lângă vatră sau sobă.

„Icoanele scrijelate, numite şi icoane de vatră, erau acele icoane care se confecţionau de obicei din lemn de esenţă tare (stejar şi fag). După ce li se trasa conturul pe bucată de lemn, erau scrijelate cu dalta, custura sau cuiul încins. Erau uşor de confecţionat, dar erau şi cele mai expuse la deteriorare, deoarece stăteau lângă vatra focului şi se afumau, ba chiar se şi carbonizau uneori.”[1]

---

[1] ICOANA DE VATRĂ ÎN SUDUL CARPAŢILOR MERIDIONALI, Revista de Lingvistică și Cultură Românească RLCR, NR. 27, MĂRȚIȘOR, www.limbaromana.org/revista/icoana-de-vatra-in-sudul-carpatilor-meridionali/, accesat la data de 20.05.2021.

 

Tama. Arheologie bisericească. Partea a XXXVIX-a.

 

În ortodoxia greacă, există tama. Tama este un obiect de cult folosit la rugăciuni.

„Tama […] sunt o formă de ofrandă votivă sau ex-voto folosită în Bisericile Ortodoxe Orientale, în special în Biserica Ortodoxă Greacă. Tamata sunt de obicei plăci mici de metal, care pot fi de rând sau de metal prețios, de obicei cu o imagine în relief care simbolizează subiectul rugăciunii pentru care este oferită placa. […]

În Biserica Romano-Catolică Tama se numește Milagros.”[1]

---

[1] Tama (votive), www.en.wikipedia.org/wiki/Tama_(votive), accesat la data de 24.04.2021.

Ștergarul de la icoane sau chindeu de la icoane. Arheologie bisericească. Partea a XXXVIII-a.

 

În ortodoxia românească, la icoane se punea un  ștergar numit și chindeu ca podobă deaspra la icoane.

Poitra și Cinișoara mese ritualice în ortodoxie. Arheologie bisericească. Partea a XXXVII-a.

 

În ortodoxia românească, în jurul sărbătorilor se luau mese ritualice ca: poitra și cinișoara.

„Poitra se zice prânzului din a doua zi de după un praznic.

Cinișoara se zicea cinei din ajunul unui praznic, la care se cheamau vecinii și li se dădea o masă.

Praznice cu cinișoară și poitră sunt: Vinerea Mare, Sfântul Andrei, Sfântul Dumitru și Sfântul Nicolae.”[1]

---

[1] TRADIȚII Focurile sacre de Sâmedru, www.mesagerulneamt.ro/2018/10/traditii-focurile-sacre-de-samedru/, accesat la data de 27.02.2021.

Bocitoarele și cântecele de bocet la înmormântări. Arheologie bisericească. Partea a XXXVI-a.

 

În ortodoxia românească, la înmormântarea creștinilor se cântau cântece de bocet de către bocitoare sau membrii familiei celor care au murit.