Slujba Aghiasmei Mari. Arheologie bisericească. Partea a XII-a.

În ortodoxia românească, Slujba Aghiasmei Mari se săvârșește în Aghiazmatar sau la Moliftul din fața Bisericii, sau la un râu, sau la un izvor, sau la un lac, sau la o fântână, sau pe un pod.

Prapurii sau Steagurile în Biserică. Arheologie bisericească. Partea a XI-a.

În ortodoxia românească, în Biserică trebuie să fie 6 Prapuri sau Steaguri, 4 Prapuri se așează în naos, aceștia fiind folosiți la procesiuni iar 2 Prapuri de culoare neagră sunt așezați în pronaos, aceștia sunt folosiți la Slujba Înmormântării.

Lumânarea folosită la împărtășirea credinciosului. Arheologie bisericească. Partea a X-a.

În ortodoxia românească, credincioșii când se împărtășesc ei merg cu o lumânare aprinsă la împărtășire.

Modul de a bate clopotele la Slujba înmormântării. Arheologie bisericească. Partea a IX-a.

Când este cineva mort sau când i se face Slujba înmormântării clopotele se bat la Biserică în dangăt cu jale adică foarte rar.

Lumânarea folosită la Priveghi. Arheologie bisericească. Partea a VIII-a

În ortodoxia românească la Priveghi credincioșii aduc o lumânare pe care o dau aprinsă peste sicriul cu cel mort, familiei acestuia.

Slujba înmormântării. Arheologie bisericească. Partea a VII-a.

Slujba înmormântării se săvârșește în Biserică. Convoiul mortuar pleacă de la casa celui mort la Biserică unde depune trupul acestuia pentru a i se face slujba înmormântării, după slujbă trupul celui mort se duce la cimitir spre a fi îngropat.

Pomenirea la Vohodul Mare. Arheologie bisericească. Partea a VI-a.

În ortodoxia românească, la ieșirea preotului cu Cinstitele Daruri la Vohodul Mare din cadrul slujbei Sfintei Liturghi, erau pomeniți conducători și credincioșii vii ori morți sau preotul trecea peste unele obiecte sau uni credincioși.

Sfeșnicul cu o singură lumânare folosit la slujbe. Arheologie bisericească. Partea a V-a.

În ortodoxia românească când se citește Evanghelia în fața ei se pune un Sfeșnic cu o singură lumânare. Când sunt praznice și sărbători și Evanghelia se scoate și se așează în mijlocul Biserici de asemenea se pune un sfeșnic cu o singură lumânare la căpătâiul Evangheliei.

Privegherea în Săptămâna Mare. Arheologie bisericească. Partea a IV-a

În ortodoxia românească după terminarea Deniei celor 12 Evangheli din Joia Mare credincioșii privegheu în Biserică până la Slujba Învieri.

Slujba Învieri. Arheologie bisericească. Partea a III-a.

În ortodoxia românească de Paști, Slujba Învieri nu se săvârșea începând cu ora 24 la miezul nopți ci se săvârșea începând cu ora 4 dimineața.

Mountain sacred in Romania.

          The sacred mountain in Romanian are:

"Mount Kogaionon was the sacred mountain of the Dacians."[1] This sacred mountain was inhabited and dominated by the Dacians.

Mount Ceahlau is a mountain considered holy by the Orthodox Romanians. The Romanians attributed it as a feast to this mountain "The Feast of  Transfiguration of our Lord Jesus Christ, which is actually the Feast of Ceahlau Mountain - the Holy Mountain."[2]

"On the day of the feast, videlicet, at the Feast of the Transfiguration of our Lord Jesus Christ, the Orthodox Christians and hierarchs ascended"[3]  [4] and ascend to the Ceahlau Mountain  in pilgrimage.

In the romanian fairy tales appear the mythical mountains knock in the heads.

A fairy tale showing the mountains that knock in the heads is the Wolf-with-head-iron[5] and another fairy tale is Brave fatherless[6]

---

[1] Kogaionon, www.ro.wikipedia.org/wiki/Kogaionon , accesat la data de 31.10.2017.

[2] Ceahlăul, Istorii despre Muntele Sfânt, Ana-Maria Bălaş: „Ziua Muntelui Ceahlău“, www.ceahlaul.wordpress.com/, accesat la data de 7.11.2017.

[3] Pelerin pe muntele sacru, www.jurnalul.ro/timp-liber/culinar/pelerin-pe-muntele-sacru-300568.html, accesat la data de 7.11.2017.

[4] Preot Profesor Dumitru Chițimuș, Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus şi Muntele Sfânt Ceahlău, în „Ziarul Ceahlăul” www.ziarulceahlaul.ro/schimbarea-la-fata-a-domnului-nostru-iisus-si-muntele-sfant-ceahlau/ , accesat la data de 7.11.2017.

[5] Ioan Pop Reteganul, Povești Ardelenești, Editura Dacia Educațional, Cluj-Napoca, 2005, p. 135.

[6] Petre Ispirescu, Basme, Editura Eduard, Constanța, 2015, p. 252.

Munții care se bat în capete. Munți sacrii. Partea a III-a.

În basmele românești apar munții mitici care se bat în capete.

Un basm unde apar munții care se bat în capete este Lupul-cu-cap-de-fier  acest basm este cules din folclorul Transilvaniei de către scriitorul Ioan Pop Reteganul (1853-1905).

„Și mergând lupul așa, ajunse la granița iadului, unde să bat munții-n capete ca berecii și nu stau să se odihnească decât ziua la ameazi, dar și atunci numai cât clipești cu ochii o dată”[1]

Un alt basm unde apar munții care se bat în capete este Voinicul cel fără de tată  acest basm este cules din folclorul românesc de către scriitorul Petre Ispirescu (1830-1887).

„Iar el d-a-n călarele, se repezi printre munți [...] când fu a se întoarce, munții prinseseră de veste că oarecine a luat apă din fântână, și începu a se bate iară în capete”[2]

---

[1] Ioan Pop Reteganul, Povești Ardelenești, Editura Dacia Educațional, Cluj-Napoca, 2005, p. 135.

[2]  Petre Ispirescu, Basme, Editura Eduard, Constanța, 2015, p. 252.