Chiraleisa ! Mihoho ! Expresii creștine. Arheologie bisericească. Partea a XXXV-a

În ortodoxia românească, există două expresi rostite în jurul sărbătorii de Bobotează:  Chiraleisa ! Mihoho !

Chiraleisa ! care este rostită de cei ce însoțesc preotul care merge cu botezul pe la casele oamenilor de Praznicul Botezului Domnului nostru Iisus. Chiraleisa înseamnă „în limba greacă Doamne miluiește.”[1]

Mihoho ! care este rostită de cei ce însoțesc preotul care merge cu botezul pe la casele oamenilor de Praznicul Botezului Domnului nostru Iisus. Mihoho este o „onomatopee care redă nechezatul calului.”[2]

---

[1] Chiraleisa, www.dexonline.ro/definitie/chiraleisa, accesat la data de 14.12.2020.

[2] Mihoho, www.dexonline.ro/intrare/mihoho/34242, accesat la data de 14.12.2020.

Ptiu, drace ! Expresii creștine. Arheologie bisericească. Partea a XXXIV-a

În ortodoxia românească, există expresia : Ptiu, drace ! care este o invocare făcută de oameni pentru paza lui Dumnezeu când sunt într-o primejdie iminentă, scuipându-l astfel pe diavol. Expresia Ptiu, drace ! poate fi însoțită de scuiparea în sân de trei ori.

„Ptiu, drace! este o exclamațiune prezervativă”[1]

„A-și scuipa sau a-și stupi în sîn înseamnă a face gestul de a scuipa, prin care oamenii cred că se pot feri de o primejdie sau că le va trece frica.”[2]

---

[1] Ptiu, www.dexonline.ro/definitie/ptiu, accesat la data de 2.11.2020.

[2] Sân, www.dexonline.ro:8080/definitie/s%C3%A2n, accesat la data de 2.11.2020.

Pasă cu Dumnezeu ! Expresii creștine. Arheologie bisericească. Partea a XXXIII-a

În ortodoxia românească, există expresia : Pasă cu Dumnezeu ! care este o invocare făcută de oameni pentru paza lui Dumnezeu asupra cuiva care pleacă la drum într-o călătorie.

„Pasă cu dumnezeu ! înseamnă a merge, a se duce”[1]

---

[1] Păsa, www.dexonline.ro/definitie/p%C4%83sa, accesat la data de 7.10.2020.

Zo te cuște ! Expresii creștine. Arheologie bisericească. Partea a XXXIII-a

În ortodoxia românească, există expresia :  Zo te cuște ! care este o invocare făcută de oameni pentru paza lui Dumnezeu asupra cuiva.

„Zo te cuște ! înseamnă Dumnezeu să fie cu tine ! din latină Deus te constet.”[1]

---

[1] Zo te cuște, www.dexonline.ro:8080/definitie/Zo%20te%20cu%C8%99te, accesat la data de 2.09.2020.

Cruce de aur ! Cruce de aur cu noi în casă ! Expresii creștine. Arheologie bisericească. Partea a XXXII-a

În ortodoxia românească, există expresia : Cruce de aur ! Cruce de aur cu noi în casă ! care este o invocare contra unei înjurături sau a pomenirii diavolului ori a pomenirii a ceva ce este malefic.

Cruce de aur ! Cruce de aur cu noi în casă ! este o „invocație făcută de oamenii […], care cred că prin aceasta se pun la adăpost când se pomenește numele diavolului. […] Cruce de aur ! spun oamenii […] când aud numele diavolului. […] Cruce de aur în casă! exclamare prezervativă la pomenirea necuratului.”[1]

---

[1] Cruce, www.dexonline.ro:8080/definitie/cruce, accesat la data de 1.08.2020.

Lumânarea Toiagul Mortului. Arheologie bisericească. Partea a XXXI-a

În ortodoxia românească, la priveghi și înmormântare se aprinde lumânarea numită Toiagul Mortului.

Toiagul Mortului  este o „lumânare de ceară în formă de spirală. Lumânare se așază în mână, pe pieptul sau la capul mortului.”[1]

„Toiagul mortului se aprinde în anumite perioade ale zilei, când încep să bată clopotele pentru cel mort, și se lasă să ardă doar în acel interval. Aprinderea și stingerea se repeta de 3 ori pe zi până la înmormântare: dimineața, la amiază și seara. Toiagul este aprins la scoaterea mortului din casă și în timpul slujbei înmormântării. După prohodire, toiagul se stinge și se duce acasă sau se ia doar o bucată, restul urmând să ardă până la înmormântarea de la cimitir.

După ce va arde acasă în timpul rugăciunilor pentru morți, lumânarea va fi dată de pomană împreună cu un colac și o sticlă de vin celui ce a ținut lumina atunci când adormitul și-a dat sufletul. Toiagul mortului trebuie consumat până la capăt la biserică, la icoana Maicii Domnului.”[2]

---

[1] Toiag, www.dexonline.ro/definitie/toiag, accesat la data de 14.07.2020.

[2] Toiagul mortului - un obicei funerar deosebit, www.coroanefunerare.com/obiceiuri-inmormantare/toiagul-mortului---un-obicei-funerar-deosebit.html, accesat la data de 14.07.2020.

Lumânarea de Ovidenie. Arheologie bisericească. Partea a XXX-a

În ortodoxia românească, la Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică adică de Ovidenie, credincioșii în ajun și toată „noaptea […] privegheau la lumina unei lumânării încolăcite un vas cu apă de leac.”[1]

„De Ovidenie, credincioșii dau de pomană lumină de veci, fiindcă se spune că lumânarea din această zi, dată de sufletul morţilor, mai ales pentru cei morţi fără lumânare, dar şi pentru cei vii, nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă. Lumânările aprinse pentru aceşti morţi sunt în formă de toiaguri, cât un stat de om, apoi se învârtesc ca melcul”[2]

---

[1] Ce se sărbătorește de Ovidenie, www.avantaje.ro/articol/ce-se-sarbatoreste-de-ovidenie, accesat la data de 30.06.2020.

[2] Ovidenia, sărbătoarea luminii ce sparge întunericul iernii, www.jurnalul.antena3.ro/calendar/ovidenia-sarbatoarea-luminii-ce-sparge-intunericul-iernii-655723.html, accesat la data de 30.06.2020.

Lumânarea de Paști. Arheologie bisericească. Partea a XXIX-a.

În ortodoxia românească, la Înviera Domnului credincioșii înconjoară Biserica cu o lumânare în mână în timpul slujbei de Paște apoi duc acasă această lumânare aprinzând-o la diferite nevoi sau bucurii. Cu lumânarea de Paște credincioșii afumă în semnul Crucii grinda casei.

Credincioșii după „ce pășesc peste prag, se închină, iar apoi sting lumânarea în grindă, afumând-o pe aceasta în semnul crucii. După numărul acestor cruci se socotește numarul anilor de când e casa sau câți ani s-a trăit în ea.

Lumânarea e păstrată cu cea mai mare sfințenie tot anul pentru a o avea la îndemană și a o putea aprinde la întâmplări primejdioase. În unele zone, cu Lumina Învierii se afuma vitele.”[1]

---

[1] Lumanarea de Inviere, www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/lumanarea-inviere-68753.html, accesat la data de 23.05.2020.

Lumânarea de la Prohodul Domnului din Vinerea Mare. Arheologie bisericească. Partea a XXVIII-a.

        În ortodoxia românească, în Vinera Mare din Săptămâna Patimilor credincioșii înconjoară Biserica cu o lumânare în mână în timpul slujbei Deniei Prohodului, apoi duc acasă această lumânare aprinzând-o la diferite nevoi sau bucurii.

„Ajunși acasă oamenii înconjoară casa de trei ori ținând în mână lumânarea aprinsă, se închină și fac în aer câte o cruce cu lumânarea aprinsă către cei patru pereți.”[1]  sau „cu această lumânare aprinsă se face semnul crucii  în fiecare punct cardinal al locuinţei.”[2]

       „Oamenii păstrează lumânarea cu care au venit de la Prohod pentru vremuri de primejdie.”[3]

      Tot cu lumânarea de la Prohod credincioșii „merg la morminte, unde aprind lumânări şi-şi jelesc morţii.”[4]

---

[1] Denia din Vinerea Mare: Prohodul Domnului, www.traditii-superstitii.ro/denia-din-vinerea-mare-prohodul-domnului/, accesat la data de 30.04.2020.

[2] Tradiţii pentru spor şi sănătate în Sfânta Vinere Mare, www.click.ro/utile/astrologie/traditii-pentru-spor-si-sanatate-sfanta-vinere-mare, accesat la data de 30.04.2020.

[3] Denia din Vinerea Mare: Prohodul Domnului, www.traditii-superstitii.ro/denia-din-vinerea-mare-prohodul-domnului/, accesat la data de 30.04.2020.

[4] Tradiţii şi obiceiuri: Ce e bine să faci şi ce e interzis în Vinerea din Săptămâna Patimilor lui Iisus Hristos, https://jurnalul.antena3.ro/stiri/observator/traditii-si-obiceiuri-ce-e-bine-sa-faci-si-ce-e-interzis-in-vinerea-din-saptamana-patimilor-lui-iisus-hristos-686897.html, accesat la data de 30.04.2020.

Lumânare din con de brad, molid, zadă sau alte conifere. Arheologie bisericească. Partea a XXVII-a.

      În ortodoxia românească, conurile se foloseau ca lumânări. „Conurile se aprindeau în loc de lumânare la păstorii morți pe munte sau se foloseau la țară sau la stâne pentru iluminat”[1] sau la rugăciune.

---

[1] Balade populare românești, Lecturi școlare, Editura Litera, București, 2018, p. 238.

Lumânarea de Stretenie. Lumânarea de la Sărbătoarea Întâmpinarea Domnului. Arheologie bisericească. Partea a XXVI-a.

      În ortodoxia românească, la Sărbătoarea Întâmpinarea Domnului sau Stretenia credincioșii aprindeau la bieserică în timpul slujbelor lumânări pe care apoi le duceau acasă și le păstrau, aprinzându-le la diferite bucurii sau nevoi pe care le întâmpinau cum ar fi boală sau necaz.

      „Se consideră că lumânările aprinse în ziua sărbătorii Întimpinării Domnului vindecă de boli şi necazuri, cu ele sunt binecuvântaţi tinerii căsătoriţi etc. Păstrând tradiţiile vechi şi astăzi în ziua de Stretenie la biserică se face agheasmă, se oficiază servicii divine, la care enoriaşii stau cu lumânări aprinse în mâini, pe care apoi le păstrează, aprinzându-le la diferite ocazii. După slujba din biserică creştinii cumpără lumânări pe care le sfinţesc şi le dăruiesc unul altuia, pentru sănătate, luminare şi în semn de binecuvântare.”[1]

---

[1] Sertarul cu vechituri – Tradiții și obiceiuri de Stretenie sau Întâmpinarea Domnului, www.jurnaldebarlad.ro/sertarul-cu-vechituri-traditii-si-obiceiuri-de-stretenie-sau-intampinarea-domnului/, accesat la data de 15.02.2020.

Slujba Agheasmei Mari sau a Bobotezei. Arheologie bisericească. Partea a XXV-a.

În ortodoxia românească, Slujba Agheasmei Mari sau a Bobotezei se face în Biserică, în Aghiasmatar (baptisteriu), la moliftul din curtea Bisericii, la o fântână, la un izvor, la un părău, la un râu, la un lac, la malul mării, sau pe o punte care trece peste un râu.

La Slujba Agheasmei Mari sau a Bobotezei există și învățătura ca să se facă o Cruce din gheață dacă vremea este rece sau geroasă și permite acest lucru.

La Slujba Agheasmei Mari când preotul sfințește apa se ține prăjina pe care sunt agățați prapurii în apă.