Cine a adunat cărțile Bibliei?
Biserica
Ortodoxă, „în anul (360) Sinodul din Laodiceea prin canonul 59, hotărăște ca la
serviciul liturgic să se citească numai din cărțile canonice, iar la canonul 60
le enumeră așa cum le avem astăzi [...] iar Sinoadele din Hipo (393) și
Cartagina (397) recunosc că sunt canonice toate cele 27 de cărți ale Noului
Testament. Sinodul Trulan (692) ca o prelungire a Sinodului VI Ecumenic (680),
prin canonul 2, și Sinodul VII Ecumenic din 787 recunosc și confirmă părerile
sinoadelor amintite referitor la această problemă”[1].
Deci,
Biserica Ortodoxă a deosebit cărțile inspirate de Dumnezeu de cele eretice sau
neinspirate „necesitatea stabilirii unui canon a izvorât din cauza
numărului mare de scrieri din epocă şi a confuziei pe care acestea o creau în
rândul credincioşilor. Sectele nou apărute nu se abţineau de la nici o
contrafacere pentru a-şi răspândi ereziile, ajungând chiar să le semneze, în
unele cazuri, chiar cu numele Sfinţilor Apostoli.
Existau
trei categorii generale de scrieri în circulaţie în acea perioadă:
a. Scrierile apostolice
b. Scrierile Părinţilor
ante-niceeni
c. Scrierile false sau eretice
[...]
Dintre cărţile din a doua şi a treia categorie, voi menţiona aici pe cele
mai cunoscute.
Evanghelii
Evangheliile copilăriei lui Iisus. Lipsa informaţiilor despre copilăria
Mântuitorului a condus la apariţia multor scrieri care încercau să completeze
golul:
Evanghelia copilăriei a lui Iacov
(Proto-Evanghelia lui Iacov)
Evanghelia copilăriei a lui Toma,
Evanghelia lui Pseudo-Matei (Evanghelia
copilăriei a lui Matei sau Naşterea Mariei şi copilăria Mântuitorului - o
combinaţie a celor două de mai sus).”[2]
„Evanghelia siriacă a Copilăriei,
Istoria lui Iosif Tâmplarul și
Viața lui Ioan Botezătorul.”[3]
„Evanghelii creştine iudaice. Scrieri produse de grupări timpurii
iudaizante, cu un mare accent pe ţinerea tradiţiilor evreieşti:
Evanghelia evreilor
Evanghelia nazarinenilor
Evanghelia
ebioniţilor
Evanghelii rivale Evangheliilor canonice. Acestea reprezentau versiuni ale
Evangheliilor, corectate de diferite secte:
Evanghelia lui Marcion
Evanghelia lui Mani
Evanghelia lui Apeles
Evanghelia lui Vardesanis
Evanghelia lui Vasilide
Evanghelia lui Cerint
Evangheliile zicerilor (parabolele sau spusele lui Iisus). Cea mai cunoscută este Evanghelia lui Toma.
Evangheliile patimilor. Acestea detaliau
prinderea, răstignirea şi învierea Mântuitorului:
Evanghelia lui Petru
Evanghelia lui Nicodim (Faptele lui
Pilat)
Evanghelia lui Bartolomeu
Învierea lui Iisus Hristos (se afirmă
în ea că este după Bartolomeu)”[4]
„Pseudo-Chiril al Ierusalimului despre
Viața și Patimile lui Hristos
Întrebări ale lui Bartolomeu”[5]
„Scrieri
gnostice
În epoca
modernă au fost descoperite numeroase scrieri de inspiraţie gnostică, cele mai
cunoscute fiind cele de la Nag Hammadi. Acestea erau menite să transmită
viziunea gnostică asupra învăţăturilor Mântuitorului, precum şi forma gnostică
a credinţei creştine.
Apocrifa lui Iacov (Cartea secretă a lui Iacov)
Cartea lui Toma Necredinciosul
Dialogul Mântuitorului
Evanghelia lui Iuda (Iscarioteanul)
Evanghelia Mariei (Magdalena)
Evanghelia lui Filip
Evanghelia greacă a egiptenilor (diferită de Evanghelia coptă a egiptenilor)
Înţelepciunea lui Iisus Hristos
Evanghelia Adevărului
Apocalipsa gnostică a lui Petru (diferită de Apocalipsa lui Petru)
Pistis Sophia
Al doilea tratat al lui Set cel Mare
Apocrifa lui Ioan (Evanghelia secretă a lui Ioan)”[6]
„Evanghelia Coptă a egiptenilor,
Trimorfic Protennoia,
Apocalipsa Coptă lui Pavel
(distinctă de Apocalipsa lui Pavel),
Epistola Apostolilor.
Diagrame rituale
Unele dintre textele gnostice apar
ca fiind constituit din diagrame și instrucțiuni de utilizare în ritualuri
religioase:
Ofit Diagrame
Cărți ale lui Jeu”[7]
„Fapte
Acestea
prezintă fapte din viaţa Apostolilor şi abundă în relatări supranaturale. Se
pare că aproape jumătate dintre acestea au fost scrise de Leucius Carinus,
aparent un însoţitor al Sf. Apostol Ioan.
Faptele lui Andrei
Faptele lui Barnaba
Faptele lui Ioan
Faptele martirilor
Faptele lui Pavel
Faptele lui Pavel şi Tecla
Faptele lui Petru
Faptele lui Petru şi Andrei
Faptele lui Petru şi Pavel
Faptele lui Petru şi a cei doisprezece
Faptele lui Filip
Faptele lui Pilat
Faptele lui Toma”[8]
„Faptele lui Timotei,
Faptele Xanthippei, Polyxenai, și Rebeccăi”[9]
„Epistole
Epistola lui Barnaba
Epistolele lui Clement
Epistola corintenilor către Pavel
Epistola lui Ignatius către smirneeni
Epistola lui Ignatius către tralieni
Epistola lui Policarp către filipeni
Epistola către Diognet
Epistola către Laodiceeni (semnată Pavel)
Epistola către Seneca cel Tânăr (semnată Pavel)
A treia epistolă către Corinteni - acceptată de unii din Biserica
Armeană
Apocalipse
Apocalipsa lui Pavel (diferită de Apocalipsa coptă a lui Pavel)
Apocalipsa lui Petru (diferită de Apocalipsa gnostică a lui Petru)
Apocalipsa lui Pseudo-Metodiu
Apocalipsa lui Toma (Descoperirea lui Toma)
Apocalipsa lui Ştefan (Descoperirea lui Ştefan)
Prima apocalipsă a lui Iacov (Prima descoperire a lui Iacov)
A doua apocalipsă a lui Iacov (A doua descoperire a lui Iacov)
Păstorul lui Herma
Diverse
Constituţiile apostolice
Canoanele Apostolilor
Peştera comorilor
Literatura clementină
Didahiile (foarte probabil primul catehism
scris)
Liturghia Sf. Iacov
Pocăinţa lui Origen
Rugăciunea lui Pavel”[10]
„Sentințele lui Sextus,
Fiziologul,
Cartea albinei,
Cartea
lui Nepos”[11]
„Fragmente
Evanghelia secretă a lui Marcu.”[12]
„Evanghelia Necunoscut de la Berlin
(de asemenea, numită Evanghelia Mântuitorului)
Fragmentul Naassene
Fragmentul Fayyum
Evangheliile Oxyrhynchus
Evanghelia Egerton
Evanghelia
soției lui Iisus
Evanghelii armonizate
Un număr de texte cu scopul de a
oferi o singură armonizare a Evangheliilor canonice, care elimină discordanțele
dintre ele prin prezentarea unui text unificat obținut de la acestea într-o
anumită măsură. Cel mai citit dintre acestea a fost Diatessaron.
Soarta Mariei
Mai multe texte (peste 50) formate
din descrieri ale evenimentelor din jurul soarta variate a Mariei (mama lui
Iisus):
Mergând acasă Maria
Adormirea Maicii Domnului
Pogorârea Maria
Lucrări pierdute
Mai multe texte sunt menționate în
multe surse antice și ar fi, probabil, considerate ca făcând parte din
Apocrife, dar nici un text cunoscut nu a supraviețuit:
Evanghelia lui Eva (un citat din
această evanghelie este dat de Epifanie (Haer. XXVI. 2, 3). Este posibil că
acesta este din Evanghelia Perfecțiunii el face aluzie la XXVI. 2. Citatul arată
că această Evanghelie a fost expresia a panteismului complet)
Evanghelia celor Patru Taramuri
cerești
Evanghelia lui Matias (probabil
diferit de Evanghelia lui Matei)
Evanghelia a Perfecțiunii
(folosite de adepții lui Basilides și altor gnostici. Vezi Epifanie, Haer.
XXVI. 2)
Evanghelia celor Șaptezeci
Evanghelia lui Tadeu (acest lucru
poate fi un sinonim pentru Evanghelia lui Iuda, confundând pe Iuda
Iscarioteanul cu Iuda Tadeu)
Evanghelia celor Doisprezece
Memoria Apostolorum
Candidate aproape de canonizare
În timp ce multe dintre cărțile
enumerate aici au fost considerate eretice (în special a celor care fac parte
din tradiția gnostică, această sectă a fost considerată eretică de către creștinismul
proto-ortodox din primele secole), altele nu au fost considerate în mod special
eretice în conținut, dar, de fapt, au fost bine acceptate ca opere spirituale
semnificative.
În timp ce unele dintre următoarele
lucrări apar în Biblile complete, din secolul al IV-lea, cum ar fi 1 Clement și
Păstorul lui Hermas, care arată popularitatea lor general, ele nu au fost
incluse când canonul a fost decis în mod oficial la sfârşitul acestui secol.
1 și 2 Clement
Păstorul lui Hermas
Didahia
Epistola lui Barnaba
Apocalipsa lui Petru
A treia Epistolă către
Corinteni”[13]
„Marea majoritate a acestor
scrieri sunt eretice. O mică parte aparţin Părinţilor Bisericii şi sunt bune de
citit [...].
Cercetarea
istoriei Bisericii primare ne arată un lucru: Sfânta Scriptură este produsul
tradiţiei Bisericii care, prin Sfinţii Părinţi, a stabilit în primele secole
creştine ce este şi ce nu este Scriptură.”[14]
[1] Pr. Prof. Ioan Constantinescu, Studiul Noului Testament,
Manual pentru Seminarile Teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p. 15.
[2] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de
29.03.2013.
[3] New Testament apocrypha, www.wikipedia.org,
accesat la data de 16.08.2014.
[4] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de
29.03.2013.
[5] New Testament apocrypha, www.wikipedia.org,
accesat la data de 16.08.2014.
[6] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de
29.03.2013.
[7] New Testament apocrypha, www.wikipedia.org,
accesat la data de 16.08.2014.
[8] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de
29.03.2013.
[9] New Testament apocrypha, www.wikipedia.org,
accesat la data de 16.08.2014.
[10] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de
29.03.2013.
[11] New Testament apocrypha, www.wikipedia.org,
accesat la data de 16.08.2014.
[12] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro, accesat la data de
29.03.2013.
[13] New Testament apocrypha, www.wikipedia.org,
accesat la data de 16.08.2014.
[14] Canonul Noului Testament, www.odaiadesus.ro,
accesat la data de 29.03.2013.
vine judecatorul
RăspundețiȘtergere