Adamiții

Adamiții sunt „o sectă obscură, datând probabil din secolul al doilea, care mărturiseau recăpătarea inocenta primordial lui Adam. Sf. Epifanie și Sf. Augustin menționează numele adamiților, și descriu practicile lor. Ei numeau biserica lor Paradis; condamnau căsătoria ca străină de Eden, și se dezbrăcau goi în timp ce participau la închinarea comun. Ei nu ar fi putut fi numeroși.

Diverse explicații sunt oferite originii lor. Unii s-au gândit să fi fost o ramură a gnosticilor Carpocratian, care mărturisesc un misticism senzual și o emancipare completă de legea morală.”[1]

„În timpul Evului Mediu doctrinele acestei secte obscure, care nu au există multă vreme, au renăscut: în secolul al XIII-lea în Țările de Jos de către Frații Duhului liberă (Brethren of the Free Spirit) și Taboriții din Boemia, [...]. În secolul al XIV-lea de către Beghardieni din Germania. [...] Picardii din Boemia [...] care a luat în posesie o insulă din râu Nežárka însă Jan Žižka, liderul husit, aproape a exterminat secta în 1421.[...]

O scurtă renaștere a acestor doctrine a avut loc în Boemia, după 1781, ca urmare a edictul de toleranță emis de împăratul Iosif al II-lea. Guvernul austriac a suprimat ultimele rămășițe ale neo-adamiilor în Boemia prin forta în 1849.

În epoca modernă unii Disidenți Englezi (English Dissenters) practicat doctrina Adamită. O sectă engleză a fost cca.1641-1650 activ.”[2]

Probabil că adamiții au existat și în Bulgaria sub domnia Țarului Ivan Alexandru (1331-1371) deoarece „el a organizat două sinoade bisericești anti-eretice, în 1350 și 1359-1360, care au condamnat diferite secte cum ar fi bogomilii, adamiții și iudaizanții.”[3]

Adamiții erau o sectă care practicau nudismul sacru.

---

[1] Adamites, Catholic Encyclopedia, www.newadvent.org/cathen/01135b.htm, accesat la data de18.08.2015.

[2] Adamites, www.en.wikipedia.org/wiki/Adamites, accesat la data de 18.08.2015.

[3] Ivan Alexander of Bulgaria, www.en.wikipedia.org/wiki/Ivan_Alexander_of_Bulgaria,  accesat la data de 19.08.2015