Vișnu
este zeul „care apără universul și restabilește armonia.”[1]
Acest zeu este „reprezentat drept cel care doarme meditând, adesea figurat
culcat pe apa primordială, unde șarpele Șeșa îi servește drept saltea”[2]
Zeul
Vișnu s-a întrupat în 8 avataruri pentru a salva lumea creată din
diferite situații.
„1 Peștele (mataya)
Regele Manu Vaivasvata primește
într-o zi un peștișor. Acesta crește atât de rapid încât regele s-a văzut nevoit
să-l mute din vasul în care-l ținea într-un lac, apoi în mare, într-atât
ajunsese de uriaș. Atunci peștele l-a anunțat pe rege că va urma un potop și
l-a sfătuit să construiască un vapor pe care să se îmbarcheze împreună cu câte
o pereche din fiecare exemplar creat. Odată sfârșit potopul, peștele Vișnu a condus
vaporul lui Manu, singurul supraviețuitor uman, pe Munții Nordului, pentru a
aștepta retragerea apelor.
2 Broasca țestoasă (kurma)
Vișnu s-a întrupat într-o țestoasă
uriașă pentru a susține pământul care, plutind pe ocean, risca să se scufunde.
3 Mistrețul (varaha)
Pământul zace, prizonier, pe fundul
oceanului. Transformat în mistreț, Vișnu îl smulge apelor și îl susține cu
colții.
4 Omul-leu (nara-simba)
Un demon devastează pământul cu cruzime,
iar oamenii și animalele nu pot împiedica distrugerea. Transformându-se într-o
ființă monstroasă, pe jumătate om, pe jumătate animal, Vișnu reușește să-l
înfrângă.
5 Piticul (vamana)
Gigantul Bali le făcea viața amară
zeilor. Transformat în pitic, Vișnu încheie un accord cu acesta: «Trei pași de-ai mei vor delimita spațiul rezervat zeilor,
restul îți aparține.» Gigantul acceptă. Dar în trei pași,
Vișnu cuprinse întâi Cerul, apoi Pământul, după aceea Infernul. De unde și
porecla «Trei Pași».
6
Rama, omul cu securea (parașurama)
Transformat
în om, el masacrează cu securea un mare număr de războinici care voiau să
obțină puterea doar pentru ei, înlăturând casta brahmanilor.
7
Rama
Acest
avatar este chiar tema epopeii Ramayana.
8
Krișna (cel negru)
Și în acest
avatar Vișnu se încarnează într-o familie princiară din nordul Indiei, ca al
optulea fiu al regelui Vasudeva. Este celebru cântul Bhagavad-Gita, unde Krișna
îi explică lui Arjun (fiul lui Indra și unul dintre cei cinci frați Pandavi) ce
este o luptă dreaptă, justificată, purtată cu sufletul împăcat.”[3]
[1] Ramayana iubirea călăuză,
Colecția Labirint coordonată de Cristina Ștefănescu, Cristina Jinga, Liana
Gomboșiu și Gabriela Dobrișan, Editura Prietenii Cărții, București, 1998, p.
10.
[2] Ibidem, p.
69.
[3] Mahâbhârata –așa grăitu-au zeii,
Colecția Labirint coordonată de Cristina Ștefănescu, Cristina Jinga, Liana
Gomboșiu și Gabriela Dobrișan, Traducerea Anatol E. Baconsky, Editura Prietenii
Cărții, București, 1998, pp. 112-114.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu