sâmbătă, 20 iulie 2013

Iisus, Cina cea de Taină, a săvârșit-o cu azimă (pâine nedospită) sau cu pâine (dospită)? Taina Euharistiei. Partea a II-a.

Întâi „zicem că azima Legii Vechi a fost chipul pâinii celei adevărate (In 6.31) care s-a pogorât din cer, pe care și Trupul Său Hristos a numit-o. Precum și  junghierea mielului Paștilior Legi Vechi a fost chipul junghierii Mielului celui adevărat, adică a lui Hristos Fiul lui Dumnezeu Tatăl, precum și altele ale Legi Vechi au fost chipuri ale acestora din Legea Nouă, de care nu este nici o îndoială, de vreme ce au trecut umbrele și chipurile Legii și darul a venit prin Iisus Hristos. Deci trebuie să se deosebească adevărul de chipuri, ca să nu fie chipul și adevărul totuna. Așadar trebuie să se deosebească și azima ca o umbră și închipuire de pâinea dospită, de vreme ce însuși Domnul Hristos acesta le-a deosebit la Cina cea de Taină; pentru că nu cu azimă a săvârșit Tainele Sale; ci pâine (zice) luând-o a numit-o Trupul Său. Însă nici cele vechi nu le-a încălcat, ca să nu hulească ca un încălcător de Lege; ci întâi a mâncat Paștile Legii, stând în picioare după obiceiul Legii precum scrie la (Ieșire 12.21). Apoi a spălat picioarele ucenicilor; după aceea a așezat tainele Legii Noi șezând (Mt 25.20; Mc 14.7; Lc 22.14) precum tâlcuiește Teofilact al Bulgariei. Și iarăși aceasta mai luminat Evanghelistul Ioan scriind despre Cina cea mai înainte de spălare și despre vânzătorul Iuda; după aceea despre Cină cea de Taină zice: «și cină făcându-se diavolul a intrat în Iuda» și iarăși zice «și au început a spăla picioarele ucenicilor» și iarăși «dacă a spălat picioarele, ucenicilor, luându-și hainele Sale a șezut» și iarăși «întrebând Ioan după aceea pe Iisus: Doamne cine este acela ce vrea să te vândă? Răspuns-a Iisus: acela este, care Eu întingând pâine voi da lui» și întingând pâine a dat lui Iuda (Ioan 13.2-17). De unde se vede, că adevărat după spălare a așezat Tainele Sale, adică Paștile adevărate, precum și Luca aceasta o adeverează, pomenind de două pahare unde zice: «și luând paharul și dând mulțumire a zis: Luați acesta și-l împărțiti vouă», care a fost chipul Legii Vechi. Iar alt pahar după spălare și după ce s-a frânt pâinea și s-a împărțit ucenicilor, Însuși l-a luat și l-a împărțit lor după ce au cinat, care și al Legii Noi la numit, precum este la Teofilact în tâlcuire tot în acest cap și stih.  Însă ca să te încredințezi mai bine, cum că întâi a mâncat Domnul Paștile Legii Vechi, cum se cade după Lege, vezi iar la Luca, care era cea după Lege ziua azimilor că zice: «și a venit ziua azimilor, întru care era să se jertfească Paștile» [1]. Însă ziua azimilor  o zice cea de a cincea, întru a cărei seară era să se jertfească Paștile Legii; pentru că Domnul în cea de a cincia, adică joi dimineață a trimis pe ucenicii Săi zicând: « mergeți să gătiți nouă Paștile să mâncăm»; și ei nimeni îndoindu-se știind că într-acea zi era să se mănânce Paștile și neștiind vicleșugul iudeilor că era să mute ziua azimilor, să fie vineri seara, au zis: «unde vrei să gătim? » și au trimis pe Petru și pe Ioan, pe ucenicii cei de taină la un om neștiut, nevăzându-l, care a fost pentru Iuda, ca să nu spună fariseilor casa, ca să vină să-L prindă pe El mai înainte de isprăvirea Cinei. Sfinții Apostoli Matei și Marcu zic: «în ziua întâi a azimilor, venit-au ucenici la Iisus zicându-I Lui: Unde vrei să-Ți gătim Ție să mănânci Paștile? ». Care loc al Evangheliei așa tâlcuiește Teofilact: că ziua aceea a azimilor, este a cincia, adică joi, care este ziua cea mai înainte de azimă-

 [Cum serbau evreii Paștile: „prima sărbătoare anuală este Paștile, instituită în amintirea eliberării evreilor din robia Egiptului Ieș. 12.13. După sărbătoarea Paștilor urma sărbătoarea Azimilor (15-21 Nisan)”[2]. Evreii mâncau azimă conform poruncii divine din ziua Paștilor (Ieșire 12.18); deci sărbătoarea avea următoarea formă „Paștile 14 Nisan și Azimile 15-21 Nisan cu odihnă în ziua întâi și a șaptea”[3]]

-adică, vineri seara, vrând iudeii să mănânce Paștile; și aceea era ziua a șasea în care au mâncat iudeii azimile seara, măcar că li se cădea să le mănânce joi seara după Lege, fiind Paștile Legii vineri. Iar ei pentru uciderea lui Hristos, l-au mutat Paștile sâmbăta. Iar Domnul în cea de-a cincia zi, adică joi a trimis pe ucenici, care o numește cea dintâi a azimilor, care era mai înainte de vineri, și atunci Domnul a mâncat Paștile Legii mai-nainte și după spălare a așezat și Tainele Sale. Și de vreme ce vineri a fost atunci Paștile Legii și ei le-au mutat sâmbăta[4] iată dar că Hristos după Lege a mâncat Paștile joi, iar după Lege s-a junghiat vineri[5] ca un Miel nevinovat pentru păcatele noastre. Aceasta adeverește și Sinaxarul cel din Joia Mare, unde aduc Sfinții Părinții ce au așezat Triodul pe Ioan Gură de Aur”[6] cu argumentele sale.

         Se poate afirma:
 Iisus, nu ar fi încălcat Legea Veche mâncând pâine dospită în cele șapte zile ale sărbătorii Paștilor.

Iisus nu a încalcat Legea Veche când a mâncat pâine dospită la sărbătoara Paștilor, iar după aceea împreună cu Luca și Cleopa în Emaus în timpul celor șapte zile de azimă de după Paștile iudaic (Luca 24.13-32; 24.30) „Şi iată că'n aceeaşi zi doi dintre ei mergeau la un sat care era departe de Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.
Şi ei vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.
Şi a fost că'n timp ce vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.
Şi El le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi mergând?“ Iar ei s'au oprit şi erau trişti.
Şi răspunzând unul cu numele Cleopa, I-a zis: „Oare numai tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s'au întâmplat în el zilele acestea?“
Şi El le-a zis: „Care?“ Iar ei I-au răspuns: „Cele despre Iisus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi'n cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor;
cum L-au osândit la moarte arhiereii şi mai-marii noştri şi L-au răstignit.
Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi totuşi astăzi este a treia zi de când s'au petrecut acestea.
Ci şi nişte femei de-ale noastre ne-au înspăimântat; ducându-se de dimineaţă la mormânt
şi neaflându-I trupul, au venit zicând că vedenie de îngeri au văzut, care le-au spus că este viu.
Iar unii dintre noi s'au dus la mormânt şi au găsit aşa cum şi femeile spuseseră, dar pe El nu L-au văzut“.
Şi El le-a zis: „O, nepricepuţilor, şi cu inima zăbavnici a crede'n toate câte-au spus profeţii!
Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea şi să intre'ntru slava Sa?“
Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El.
Şi s'au apropiat de satul unde se duceau, iar El Se făcea că merge mai departe.
Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: „Rămâi cu noi, că e spre seară şi s'a plecat ziua“. Şi a intrat să rămână cu ei.
Şi a fost că'n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat şi, frângând, le-a dat.
Şi s'au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; dar El li S'a făcut nevăzut.
Şi au zis unul către altul: „Oare nu ardea'ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi'n timp ce ne tâlcuia Scripturile?“
Şi'n ceasul acela sculându-se s'au întors la Ierusalim şi I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei,
care ziceau că Domnul cu adevărat a înviat şi I s'a arătat lui Simon.
Şi ei au povestit cele petrecute pe cale şi cum a fost El cunoscut de ei întru frângerea pâinii. ”
De asemenea evreii înainte de-a cucerii Ierihonul mănâncă azimă și pâine nouă (dospită) la sărbătoarea Paștilor așa cum a mâncat și Iisus: Iosua (5.10-12) „Iar fiii lui Israel au făcut Paştile în cea de a paisprezecea zi a lunii, spre seară, nu departe de Ierihon, de partea cealaltă a Iordanului, în câmp.
Iar a doua zi de Paşti au mâncat azime şi pâine nouă din grâul pământului. În ziua aceasta, după ce au mâncat din grâul pământului, a încetat să mai cadă mană; iar fiii lui Israel n-au mai avut mană; şi în anul acela au adunat din roadele ţării Fenicienilor.”
Apoi putem, aduce argumentul lui Ioan Gură de Aur: „și din cele ce zice Evanghelia iarăși îți pot sta împotrivă, căci zice: «a luat pâine» iar nu azimă”[7]; ca să instituie Taina Euharistiei. 



[1] Jertfească Paștile - înseamnă jertfirea Mielului Pascal al Legii Vechi.
[2] Pr. Prof. dr. Nicolae Ciudin, Studiul Vechiului Testament, Manual pentru Seminarile Teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p.81.
[3] Ibidem, p.78.
[4] Vezi:(Ioan 18.28-29 „28 Aşadar, L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu. Şi era dimineaţă. Şi ei n'au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce, ci să mănânce Paştile, 29 aşa că a ieşit Pilat la ei, afară, şi le-a zis: „Ce învinuire-i aduceţi acestui om?“)
[5] În ziua Paștilor Legii Vechi.
[6] Protos. Nicodim Mandiță, Dumnezeiasca liturghie cu însemnătatea ei, Editura „Bunavestire”, Bacău, 1994, pp.80-81.
[7] Ibidem, p.77.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu