Sinoadele Locale importante sunt:
„Al Patrulea Sinod de la Constantinopol (879-880) [...] care a anatematizat pe oricine ar aduce modificări Crezului Niceo-Constantinopolitan, abrogând deciziile Sinodului tâlhăresc din 869-870. [...]
Al Cincilea Sinod de la Constantinopol (1341-1351) a atestat
ortodoxia teologiei isihaste, așa cum era ea formulată de Sf. Grigorie Palama [...]
Sinoade [...] care cuprind mărturisirile de credință [...] :
Scrisoarea
enciclică a Sf. Fotie (867);
Prima Scrisoare a lui Mihail Cerularie către Petru al Antiohiei (1054);
Deciziile Sinoadelor din Constantinopol din 1341 și 1351 cu privire la
Controversa isihastă;
Scrisoarea enciclică a Sf. Marcu al Efesului (1440-1441);
Mărturisirea de credință a Patriarhului Ghenadie al Constantinopolului
(1455-1456);
Răspunsul lui Ieremia al II-lea către luterani (1573-1581);
Mărturisirea de credință a lui Mitrofan Critopol (1625);
Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă, în forma sa revizuită
ratificată de către Sinodul de la Iaşi din 1642;
Mărturisirea lui Dositei al Ierusalimului (ratificată de Sinodul de la
Ierusalim din 1672);
Răspunsurile Patriarhilor Ortodocși către ne-jurători (1718, 1723);
Răspunsul Patriarhilor Ortodocși către Papa Pius al IX-lea (1848);
Răspunsul Sinodului de la Constantinopol către Papa Leon al XIII-lea
(1895);
Scrisorile Enciclice ale Patriarhiei de Constantinopol despre unitatea
creștinilor și cu privire la 'Mișcarea Ecumenică' (1920, 1952).
”[1]Ele au avut rolul de-a răspunde unor dispute sau unor păreri controversate care nu sunt în acord cu Dogma și Sfânta Învățătura a Bisericii Ortodoxe Răsăritene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu