Prefigurarea Cincizecimii în Vechiul Testament

În Vechiul Testament există momente care prefigurează Cincizecimea. Prima prefigurare este când Moise Îi cere lui Dumnezeu să-i dăruiască ajutoare, dintre bătrânii din tabără, pentru a-i fi mai uşor să conducă poporul, „atunci Domnul a zis către Moise: Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, pe care-i ştii tu că sunt căpetenii poporului şi supraveghetorii lui, şi du-i la cortul adunării, ca să stea cu tine acolo. Că Mă voi pogorî acolo şi voi vorbi cu tine şi voi lua din duhul care este peste tine şi voi pune peste ei ca să ducă şi ei cu tine sarcina poporului şi să nu o duci numai tu singur. Atunci a ieşit Moise şi a spus poporului cuvintele Domnului, a adunat şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus împrejurul cortului. Şi S-a pogorât Domnul în nor şi a vorbit cu el; şi a luat din duhul care era peste el şi a pus peste cei şaptezeci de bărbaţi căpetenii. Îndată însă cum a odihni duhul peste ei, au început a prooroci, dar apoi au încetat.     

            Doi dintre bărbaţi însă au rămas în tabără: pe unul îl chema Eldad şi pe celălalt îl chema Medad. Şi a odihnit şi peste ei duhul, căci erau din cei înscrişi, dar nu veniseră la cort şi au proorocit şi ei acolo în tabără .

            Atunci a alergat un tânăr şi a spus lui Moise, zicând:<< Edad şi Medad proorocesc în tabără >>.

Şi răspunzând, Iosua, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, unul din aleşii lui, a zis: <<Domnul meu Moise opreşte-i!>>.

Moise însă i-a zis: <<Nu cumva eşti gelos pe mine? O, de ar fi toţi prooroci în poporul Domnului şi de ar trimite Domnul duhul Său peste ei! >>” (Num. 11,16-17 şi 24-29)[1], aceste versete ne arată că la Cincizecime nu doar peste apostoli S-a pogorât Duhul Sfânt „ci şi cei peste cei şaptezeci de ucenici”[2] ai Domnului (Luc. 10,1) „iar după aceasta, Domnul a ales alţi şaptezeci (şi doi) şi i-a trimis câte doi, înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc unde Însuşi avea să vină”.

A doua prefigurare o găsim la Proorocul Iezechiel (Iez.36,24-28), „de aceea vă voi scoate dintre neamuri şi din toate ţările vă voi aduna şi vă voi aduce în pământul vostru.

Şi vă voi stropi cu apă curată  şi vă veţi curăţa de toate întinăciunile voastre şi de toţi idoli voştri vă voi curăţa. Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne. Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu şi voi face ca să umblaţi după legile Mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile Mele. Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri şi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.”[3]

A treia prefigurare o găsim la Proorocul Ioil: „iar după aceea, vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul şi fii şi fiicele voastre vor profeţi, bătrânii voştri  visuri vor visa, iar tineri voştri vedenii vor vedea. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi vărsa Duhul Meu. Şi vă voi arăta semne minunate în cer şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum; Soarele se va întuneca şi luna va fi roşie ca sângele, înainte de venirea zilei celei mari şi înfricoşate a Domnului.

Şi oricine va chema numele Domnului se va izbăvi, căci în muntele Sionului şi în Ierusalim va fi mântuirea, precum a zis Domnul; şi între cei mântuiţi, numai cei ce cheamă pe Domnul ” (Ioil 3,1-15)[4].

---

[1] Penticostar, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1999, p.315.

[2] Ibidem, p.344.

[3] Ibidem, p.316.

[4] Ibidem, pp.315-316.