Cele 3 Minuni ale ortodoxiei
se întâmplă numai pe stil vechi.
Minunea
Focului Sfânt de la Ierusalim
„În Vinerea Sf. Paști,
prohodul s-a terminat aproape de ziuă în Sâmbăta Sf. Paști. Iar când se citește
Evanghelia: „Și au pecetluit mormântul împreună cu custodia” atunci intră armata
în biserică și se duce și stinge cele 40 de candele de aur de la Sf. Mormânt și
pe lespedea Sf. Mormânt [...] pun pecete, preoții au pus deja vată foarte groasă
acolo, ca atunci când va veni Lumina s-o ia și s-o dea aprinsă la popor [...]
pe urmă s-au stins cele 2770 de candele din tot mormântul.[...]
Sâmbătă la orele 11 [...]
intră toată lumea liniștită în biserică [...] fiecare are în mâna lui câte un
smoc de 33 de lumânări, atâtea câți ani a avut Domnul nostru Iisus Hristos. Pe la
orele 12, [...] vine patriarhul, desculț și cu capul gol, îmbrăcat într-o
cămașă albă de mătase cu mânecă largă. [...] Patriarhul este controlat de armată în fața a
mii de oameni, ca nu cumva să aibă ceva de aprins și să se spună că a făcut
ceva și a aprins Sf. Lumină. După aceea episcopii îl îmbracă. [...] pe la orele
13, patriarhul se roagă în trei limbi: „Să ne rugăm să vie Sf. Lumină” [...] și
ține rugăciunea lui cam o jumătate de oră [...] iar când se termină rugăciunea
de chemarea a Sf. Lumini, numai ce auzi în biserică: „Kirie eleison, Gospodi
pomilui, Doamne miluiește”- fiecare strigă în limba lui. Patriarhul stă în
genunchi și exact când a ajuns Vecernia la cântarea „Lumină lină a slavei
Tatălui ceresc…” a intrat un nor azuriu albastru în biserică, la care nu te puteai
uita, că te orbea. Din nor a fulgerat de 3 ori, un fulger [...] și s-a dus lin,
drept la mormântul lui Hristos, când a atins piatra de pe Sf. Mormânt, toată
vata de pe el s-a aprins și toate candele s-au aprins singure. La cei din
balcoanele de sus li s-au aprins singure lumânările în mâini. Patriarhul a
chemat armata, care a rupt sigiliile și când s-au deschis ușile de la Sf
Mormânt, înăuntru era un cuptor mare de văpaie de foc, o văpaie albăstruie
albă. Patriarhul are niște cutii mari cu cheițe și cu mânera și cu multe găuri.
Patriarhul ia vata aprinsă și o bagă cu foc în cutii și Lumina țâșnește prin
găuriile cutiilor și apoi le încuie cu cheița și i-a cutiile de mânere, iar
diaconii merg înainte și havași (soldați) cu culioane roșii, ca protopopii și
cu bastoane de argint, care-l păzesc pe Patriarh și merg prin mijlocul
bisericii cu vasele cu lumină și strigă: „Veniți de luați lumină” de la Lumina
patriarhului mii și mii de lumânări se aprind că țâșnește pe găurile acelea ca
razele soarelui. [...]
Lumina aceasta a
învierii se aprinde numai la Paștile ortodoxe, la cele catolice nu se aprinde.
[...] Lumina este imaterială, timp de 2 minute dai pe față cu ea și nu te arde.”
Lumina Sfântă nu se aprinde pe stil nou.
„Echipele sociologice inițiate de Dimitrie Gusti între cele două
războaie mondiale au cercetat și percepția țăranului român asupra timpului.
Atunci au constat că reforma calendarului nu a fost bine primită în mediul
rural. În contradicție cu tradiția. Între alte date, sociologii au cules și impresiile
sătenilor despre reformă. Concluzii au fost formulate de Ernest Bernea, în
studiul „Timpul la țăranul român", publicat în 1940. [...]
Scria Ernest Bernea. „Moștenirea
din bătrâni alcătuiește însuși felul de existență al acestei comunități; tradiția
este atotstăpânitoare (...) Tot ce vine din trecut are un caracter aproape
religios, față de care se impune cel mai profund respect".
Pentru țăranul român, mai scrie
Bernea, atacarea calendarului a însemnat atacarea cultului, a religiei însăși.
Chestionați de sociologi, [...] țăranii
auziseră că de Paștele anului 1925, lumina învierii nu s-a aprins pe Sfântul
Mormânt de la Ierusalim în ziua Paștelui pe stil nou. „În noaptea de
înviere, la sfântul mormânt se aprind niște lumânări, singure. În 1925 la sfântul
mormânt nu s-au aprins lumânările cu 13 zile mai târziu, pe stil nou, și de
atunci Paștele a rămas tot pe vechi, Dumnezeu nu a vrut altfel", au
mai spus țăranii.”
„În 1969-1970, Patriarhul ortodox al
Ierusalimului Benedict a introdus Calendarul Iulian Revizuit determinat de
Consiliul Mondial al Bisericilor cu sediul la Geneva, care a schimbat
calcularea datei evenimentului. În același an, Focul Sfânt nu apare la
Sfântul Mormânt. Cronologia ecleziastic originală (Calendarul Bisericii
Ortodoxe Răsăritene), cu calcularea inițială a datei a fost imediat restaurată,
și Focul Sfânt a reînceput să apare în anul următor și după aceea.”
Minunea întoarcerii
Iordanului înapoi
„În fiecare an,[...] cu o zi înainte de Boboteaza
(conform Calendarului Iulian,
pe 18 ianuarie), în timpul sfințirii apelor, are loc miracolul râului
Iordan care își inversează curgerea sa.
Miracolul se repetă în fiecare la data de 18 ianuarie, în unii ani, cu mai mult
intensitate. În conformitate cu Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, minunea a
avut loc atunci când Iisus a intrat în râul Iordan pentru a Se botezat de
Marele Profet și Sfânt Ioan Botezătorul când ‹‹Iordanul
și-a inversat curgerea sa! ››”
Minunea Sfântului Nor ce apare deasupra Muntelui Tabor
„Norul Sfânt care coboară pe Muntele
Tabor în fiecare an la 19 august, când este sărbătoarea Schimbării la față lui
Hristos în funcție de Calendarul Iulian, urmat de Patriarhia
Ierusalimului. Acesta este un miracol [...] în fiecare an [...] și este vizibil
cu ochiul liber. Sfântul nor poate fi, de asemenea, [...] ca o ceață. [...] Miracolul are loc ca urmare
a slujbei de Priveghere [...]. Acest miracol apare indiferent de cât de clar
este cerul [...] și este un fapt observabil care se întâmplă în același timp,
în fiecare an, la aproximativ ora 4:00 odată cu încheierea Sfintei Liturghii.
[...] Acest Nor Sfânt se pogoară numai deasupra
Mănăstirii ortodoxe de pe Muntele Tabor, nu și deasupra celorlalte
biserici eretice de pe munte. Când Norul Sfânt se pogoară parfumează și
luminează zona cu o culoare roșie-alburie (unii spun portocaliu), în mijlocul
nopții. Parfumul se răspândește ca tămâia, deși este diferit de tămâie.”
