„Sfânta
Scriptură este colecția cărților scrise sub insuflarea Sfântului Duh, într-un
răstimp de aproape 1500 de ani, adică de la Moise și până la autorul
Apocalipsei (de la 1400 î.d. Hr. și până la anul 100 d.Hr.) […] Această
colecție cuprinde 66 de cărți canonice care după timpul când au fost scrise, înainte sau după Hristos se
împart în 39 de cărți ale Vechiului Testament și 27 de cărți ale Noului
Testament.”[1]
Prin cărțile canonice sau „
prin canonul biblic se înțelege […]
lista cărților recunoscute de Biserică drept […] inspirate”[2] de Dumnezeu.
Adunarea
cărțile sfinte „într-un întreg fărmând Sfintei Scriptură a Vechiului Testament,
s-a făcut după întoarcerea din captivitatea babiloneană, către sfârșitul
secolului al V-lea înainte de Hristos. Strângerea cărților sfinte canonice s-a început în timpul lui
Ezdra și Neemia și s-a terminat cu ultima carte profetică a lui Maleahi. ”[3]
Cărțile
deuterocanonice din Biblia ortodoxă rezultă din traducera Septuaginta a
Vechiului Testament în limba greacă.
„Cea mai veche dintre
traducerile Sfintei Scripturi într-o altă limbă, și totodată cea mai veche
traducere din limba ebraică în limba greacă este versiunea Septuaginta numită
și traducerea celor 70, sau și
traducerea alexandrină.”[4]
Această
traducere a Vechiului Testament „s-a făcut în secolul al III-lea î.d.Hr., mai
întâi s-a tradus Pentateuhul […] celelalte cărți ale Vechiului Testament s-au
tradus succesiv. În secolul al II-lea î.d.Hr. traducerea este gata, căci atunci
când a fost tradusă Înțelepciunea lui Iisus fiul lui Sirah, în prologul acestei
cărți se amintește de traducerea întregii Sfintei Scripturi a Vechiului
Testament în limba greacă.”[5]
„În
textul grecesc al Septuagintei, ca și în traducerile făcute după el, pe lângă
cele 39 de cărți din Biblia ebraică se află și alte cărți întregi sau adaosuri
la unele cărți canonice, scrieri cu conținut religios și moral. Aceste cărți și
adaosuri au fost acceptate în Septuaginta din dorința evreilor alexandrini și a
celor din diasporă de a avea într-o singură colecție cărțile lor sfinte,
împreună cu cele care istorisesc faptele unor bărbați aleși ai lor, sau vorbesc
despre înțelepciunea cea adevărată, adică a trăirii în frica de Dumnezeu. […]
Aceste cărți și adaosuri s-au bucurat de o deosebită apreciere de la început în
Biserica creștină din cauza folosiri lor permanente și a autorității de care
s-a bucurat traducerea greacă a Septuagintei, precum și a conținutului lor
religios-moral. Atâta aghiografii Noului Testament cât și Sfinții Părinți sau
scriitori bisericești au citat texte din cărțile Vechiului Testament după
Septuaginta, deci au folosit și cărțile sau adaosurile aflate în plus în
traducera greacă. În același timp, texte și pericope din aceste cărți și
adaosuri sunt folosite ca paremii în cultul Bisericii cereștine iar tradiția
patristică le-a considerat drept scrieri bune de citit anaghinoscomena,
folositoare pentru zidirea sufletească, sporirea în credință și întărirea
evlaviei”[6]
Cărțile
deuterocanonice recunoscute de Biserica Ortodoxă
„Tobit
Judita
1 Macabei
2 Macabei
Înțelepciunea lui Solomon
Înțelepciunea lui Sirah (sau Eclesiastul)
Baruh
Scrisoarea lui Ieremia (Baruh Capitolul 6)
Adaosurile grecești la Estera (Cartea
Estera , capitolele 10:04 - 12:06) ”[7]
Aceste
adaosuri la cartea Estera sunt: „visul lui Mardoheu, decretul lui Artaxerxes
pentru nimicirea evreilor, rugăciunea lui Mardoheu și a Esterei, descrierea mai
pe larg a intrării Esterei la rege, decretul lui Artaxerxes pentru apărarea
evreilor, explicarea visului lui Mardoheu.”[8]
„Rugăciunea lui Azaria și Cântecul celor
Trei […] Tineri […] versetele 1-68
(Cartea lui Daniel, capitolul,
versetele 24-90)
Suzana (Cartea lui Daniel, capitolul 1)
Bel și Balaurul (Cartea lui Daniel,
capitolul 14)[…]
3 Macabei
1 Ezdras
Rugăciunea lui Manase
Psalmul 151”[9]
„Cartea Iov;
despre originea lui Iov”[10]
„Biserica ortodoxe Rusă și Georgiană
includ:
2 Ezdras adică, Ezdras latin […]
4
Macabei, care este acceptată canonică numai în Biserica Georgiei, dar ea a fost
inclus de către Sf. Ieronim într-o anexă în Vulgata, și ca anexă la Biblia
ortodoxă greacă, ea fiind, prin urmare, uneori inclus în colecțiile Apocrife.”[11]
[1] Pr.
Prof. dr. Nicolae Ciudin, Studiul Vechiului Testament, Manual
pentru Seminarile Teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p. 9-10.
[7] Bible, www.wikipedia.org,
accesat la data de 2.11.2013.
[9] Bible, www.wikipedia.org, accesat
la data de 2.11.2013.
[10] Pr. Prof. dr. Nicolae Ciudin, op. cit., p. 39.
[11] Bible, www.wikipedia.org,
accesat la data de 2.11.2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu