marți, 3 martie 2015

Septuaginta. Canonul cărților biblice. Partea a IV-a.



Septuaginta este „cea mai veche dintre traducerile Sfintei Scripturi într-o altă limbă, și totodată cea mai veche traducere din limba ebraică în limba greacă este versiunea Septuaginta numită și traducerea  celor 70, sau și traducerea alexandrină.”[1]
Această traducere a Vechiului Testament „s-a făcut în secolul al III-lea î.d.Hr., mai întâi s-a tradus Pentateuhul […] celelalte cărți ale Vechiului Testament s-au tradus succesiv. În secolul al II-lea î.d.Hr. traducerea este gata, căci atunci când a fost tradusă Înțelepciunea lui Iisus fiul lui Sirah, în prologul acestei cărți se amintește de traducerea întregii Sfintei Scripturi a Vechiului Testament în limba greacă.”[2]
„În textul grecesc al Septuagintei, ca și în traducerile făcute după el, pe lângă cele 39 de cărți din Biblia ebraică se află și alte cărți întregi sau adaosuri la unele cărți canonice, scrieri cu conținut religios și moral. Aceste cărți și adaosuri au fost acceptate în Septuaginta din dorința evreilor alexandrini și a celor din diasporă de a avea într-o singură colecție cărțile lor sfinte, împreună cu cele care istorisesc faptele unor bărbați aleși ai lor, sau vorbesc despre înțelepciunea cea adevărată, adică a trăirii în frica de Dumnezeu. […] Aceste cărți și adaosuri s-au bucurat de o deosebită apreciere de la început în Biserica creștină din cauza folosiri lor permanente și a autorității de care s-a bucurat traducerea greacă a Septuagintei, precum și a conținutului lor religios-moral. Atâta aghiografii Noului Testament cât și Sfinții Părinți sau scriitori bisericești au citat texte din cărțile Vechiului Testament după Septuaginta, deci au folosit și cărțile sau adaosurile aflate în plus în traducera greacă. În același timp, texte și pericope din aceste cărți și adaosuri sunt folosite ca paremii în cultul Bisericii cereștine iar tradiția patristică le-a considerat drept scrieri bune de citit anaghinoscomena, folositoare pentru zidirea sufletească, sporirea în credință și întărirea evlaviei”[3]



[1] Pr. Prof. dr. Nicolae Ciudin,  Studiul Vechiului Testament, Manual pentru Seminarile Teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p.25.
[2] Ibidem, p.26.
[3] Ibidem, pp.289-290.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu