Septuaginta este „cea mai
veche dintre traducerile Sfintei Scripturi într-o altă limbă, și totodată cea
mai veche traducere din limba ebraică în limba greacă este versiunea
Septuaginta numită și traducerea celor
70, sau și traducerea alexandrină.”[1]
Această
traducere a Vechiului Testament „s-a făcut în secolul al III-lea î.d.Hr., mai
întâi s-a tradus Pentateuhul […] celelalte cărți ale Vechiului Testament s-au
tradus succesiv. În secolul al II-lea î.d.Hr. traducerea este gata, căci atunci
când a fost tradusă Înțelepciunea lui Iisus fiul lui Sirah, în prologul acestei
cărți se amintește de traducerea întregii Sfintei Scripturi a Vechiului
Testament în limba greacă.”[2]
„În
textul grecesc al Septuagintei, ca și în traducerile făcute după el, pe lângă
cele 39 de cărți din Biblia ebraică se află și alte cărți întregi sau adaosuri
la unele cărți canonice, scrieri cu conținut religios și moral. Aceste cărți și
adaosuri au fost acceptate în Septuaginta din dorința evreilor alexandrini și a
celor din diasporă de a avea într-o singură colecție cărțile lor sfinte,
împreună cu cele care istorisesc faptele unor bărbați aleși ai lor, sau vorbesc
despre înțelepciunea cea adevărată, adică a trăirii în frica de Dumnezeu. […]
Aceste cărți și adaosuri s-au bucurat de o deosebită apreciere de la început în
Biserica creștină din cauza folosiri lor permanente și a autorității de care
s-a bucurat traducerea greacă a Septuagintei, precum și a conținutului lor
religios-moral. Atâta aghiografii Noului Testament cât și Sfinții Părinți sau
scriitori bisericești au citat texte din cărțile Vechiului Testament după
Septuaginta, deci au folosit și cărțile sau adaosurile aflate în plus în
traducera greacă. În același timp, texte și pericope din aceste cărți și
adaosuri sunt folosite ca paremii în cultul Bisericii cereștine iar tradiția
patristică le-a considerat drept scrieri bune de citit anaghinoscomena,
folositoare pentru zidirea sufletească, sporirea în credință și întărirea
evlaviei”[3]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu