În timpul domniei
lui Alexandru Ioan Cuza s-au elaborat legi care aveau ca scop reducerea numărului de monahi
din mănăstiri.
„Spre sfârșitul
anului 1864 s-a dat un decret prin care se reglementa problema monahismului, în
sensul că nu mai puteau fi călugăriți decât cei cu studii teologice și cu
vocație ca din rândul lor să se poată recruta membrii clerului înalt. Din
restul credincioșilor, puteau fi călugăriți; bărbații la vârsta de cel puțin 60
de ani și femeile la cel puțin 50 de ani dar și aceștia numai cu anumite
formalități.”[1]
[1] Preot Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe
Române, Pentru Seminarile Teologice Liceale, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, p. 373.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu